2 intrări

18 definiții

COSCIÚG s. n. V. coșciug.

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș1).

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș1).

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. (Și în forma cosciug) 1. Sicriu. Popor mult, oameni tăcuți care răzbătuseră prin multe furtuni, cu capul gol, împresurară coșciugul plin de flori de primăvară. SADOVEANU, O. I 258. O trăsură neagră, ca un cosciug imens, aștepta la poartă. SAHIA, N. 58. Deschisă ședea groapa, coșciugul sta deschis, Și soarele o rază de-adio îmi trimise, Spărgînd o clipă norii din-naltul său abis. MACEDONSKI, O. I 46. 2. (Regional, rar) Coșniță de papură în patru colțuri, întrebuințată de obicei pentru tîrguieli. Să învețe a împleti coșnițe sau coșciuge. DRĂGHICI, R. 105. – Variantă: cosciúg s. n.

coșciúg s. n., pl. coșciúge

coșciúg s. n., pl. coșciúge

coșciúg (coșciúge), s. n.1. (Mold.) Coșniță. – 2. Sicriu. Sb. kovĭčegŭ „cutie” (Cihac, II, 65; Conev 72), cf. bg., sb., rus. kovčeg; fonetismul a fost influențat de analogia cu coș (cf. Hasdeu, Col. Traian, 1883, 244). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185; și Vaillant, BL, XIV, 12, pentru istoria cuvîntului sl.

COȘCIÚG ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; raclă; sicriu. /<sl. kovuțegu

coșciug n. 1. Mold. coșniță de papură, ladă în genere: coșciugu ca păpuși AL.; 2. ladă în care se închide mortul (sens excluziv muntean). [Slav. KOVUČEGŬ, coșniță (influențat de coș); sensul 2 prezintă aceeaș restricțiune ca sinonimele sicriu (Mold.) și tron (Tr.)].

coșcĭúg n., pl. e și urĭ (vsl. kovŭčegŭ, rut. kovčeg, ladă, infl. de coș. Cp. și cu căuș, căuc). Vest. Secriŭ [!], raclă: un mort într'un coșcĭug. – În est și nord cocĭug, „coșniță”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSCIUG, Vascan (17 A I 149; Sur V), subst. mold. = „coșniță”.

COȘCIÚG s. sicriu, (rar) sarcofág, (înv. și pop.) ráclă, (pop.) scî́ndură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copîrșéu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ládă, (Transilv. și Maram.) săláș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scî́nduri.

coșcíug, coșciuge, (cosciug), s.n. – (reg.) Sicriu. Frecvent în Maramureș se folosește sin. copârșeu. ♦ (onom.) Cosciug, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din sl. kovǔčegǔ „cutie”, cf. rus. kovčeg (DER, Scriban, Șăineanu, DEX, MDA), după coș.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

coșciug, coșciuge s. n. automobil.

coșciug zburător expr. avion.

Intrare: coșciug
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosciug cosciugul
plural cosciuge cosciugele
genitiv-dativ singular cosciug cosciugului
plural cosciuge cosciugelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșciug coșciugul
plural coșciuge coșciugele
genitiv-dativ singular coșciug coșciugului
plural coșciuge coșciugelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cosciug
Cosciug

coșciug cosciug

  • 1. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: raclă sicriu 3 exemple
    exemple
    • Popor mult, oameni tăcuți care răzbătuseră prin multe furtuni, cu capul gol, împresurară coșciugul plin de flori de primăvară. SADOVEANU, O. I 258.
      surse: DLRLC
    • O trăsură neagră, ca un cosciug imens, aștepta la poartă. SAHIA, N. 58.
      surse: DLRLC
    • Deschisă ședea groapa, coșciugul sta deschis, Și soarele o rază de-adio îmi trimise, Spărgînd o clipă norii din-naltul său abis. MACEDONSKI, O. I 46.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Coșniță de papură în patru colțuri, întrebuințată de obicei pentru târguieli.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să învețe a împleti coșnițe sau coșciuge. DRĂGHICI, R. 105.
      surse: DLRLC

etimologie: