2 intrări

6 definiții

cordún sn vz cordon

Cordun n. nume dat de Moldovenii Bucovinei cedată Austriei în 1775. [Lit. cordon sau graniță].

cordún n., pl. urĭ și e (rus. rut. kordón, pop. -ún, pol. kordon, d. fr. cordon. V. cordon). Cordon, șir de posturĭ militare (ca la hotare). Gherită soldățească. Numele popular al Bucovineĭ (despărțită de Moldova pintr’un cordon de la 1775 pînă la 1918). – Și cordună, pl. e, cordon militar (Munt. vest). – La Beld. (2286, 2770 și 3107) Cordon, Bucovina.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORDUN, com. în jud. Neamț; 7.349 loc. (1991).

Intrare: cordun
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordun
  • cordunul
  • cordunu‑
plural
  • cordune
  • cordunele
genitiv-dativ singular
  • cordun
  • cordunului
plural
  • cordune
  • cordunelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cordun
Cordun nume propriu
nume propriu (I3)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)