Definiția cu ID-ul 441428:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cordón (cordoáne), s. n.1. Cingătoare, centură, curea. – 2. Legare, strîngere cu șireturi. – 3. Nume pe care țăranii moldoveni îl dădeau provinciei Bucovina, după ocuparea acesteia de către austrieci (1775). – Var. cordun(ă). Mr. curdone. Fr. cordon (sec. XVIII), în parte prin intermediul germ. Kordon, cf. rus. kordon. În mr., din it. cordone, cf. ngr. ϰορδόνι, tc. kordun.Der. cordonaș, s. m. (grănicer, poliția de frontieră fiind creată în 1814).