opțiuni

3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: códă s. f.] – Din it. coda.

códa1 sfs [At: DEX2 / E: it coda] 1 Parte finală a unei compoziții muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.

coda2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~déz / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).

CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)

CÓDA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

A CODÁ ~éz tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc’o dată pînă la urmă.

CÓDĂ s. f. v. coda1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe

codá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codeáză

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză

códa (muz.) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODÁ vb. v. cifra.

CODA vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.)

A coda ≠ a decoda, a decodifica


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

codă (< it. coda „coadă”, „margine”), secțiune adăugată la sfârșitul unei compoziții muzicale cu repriză*, îndeosebi la sfârșitul formei sonată*, în care, prelucrându-se fragmente din materialul tematic al lucrării, se subliniază caracterul concluziv al acesteia.

arată toate definițiile

Intrare: Coda
nume propriu (I3)
  • Coda
Intrare: coda (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coda
  • codare
  • codat
  • codatu‑
  • codând
  • codându‑
 singular plural
  • codează
  • codați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codez
 (să)
  • codez
  • codam
  • codai
  • codasem
a II-a (tu)
  • codezi
 (să)
  • codezi
  • codai
  • codași
  • codaseși
a III-a (el, ea)
  • codează
 (să)
  • codeze
  • coda
  • codă
  • codase
plural I (noi)
  • codăm
 (să)
  • codăm
  • codam
  • codarăm
  • codaserăm
  • codasem
a II-a (voi)
  • codați
 (să)
  • codați
  • codați
  • codarăți
  • codaserăți
  • codaseți
a III-a (ei, ele)
  • codează
 (să)
  • codeze
  • codau
  • codară
  • codaseră
Intrare: coda / codă
coda1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coda
  • coda
plural
  • code
  • codele
genitiv-dativ singular
  • code
  • codei
plural
  • code
  • codelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codă
  • coda
plural
  • code
  • codele
genitiv-dativ singular
  • code
  • codei
plural
  • code
  • codelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coda / codă codă

  • 1. Parte finală a unei compoziții muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. Codița unei note; cauda.
      surse: DN sinonime: cauda

etimologie:

coda (vb.)

  • 1. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod.
    surse: DEX '09 DN sinonime: cifra codifica antonime: decoda decodifica

etimologie: