4 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

codá2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~déz / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).

códa1 sfs [At: DEX2 / E: it coda] 1 Parte finală a unei compoziții muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.

CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: códă s. f.] – Din it. coda.

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe

codá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codeáză

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză

A coda ≠ a decoda, a decodifica

CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

CÓDA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)

A CODÁ ~éz tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă.

Intrare: coda
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coda coda
plural code codele
genitiv-dativ singular code codei
plural code codelor
vocativ singular
plural
Intrare: codă
codă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular co coda
plural code codele
genitiv-dativ singular code codei
plural code codelor
vocativ singular
plural
Intrare: coda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coda codare codat codând singular plural
codea codați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) codez (să) codez codam codai codasem
a II-a (tu) codezi (să) codezi codai codași codaseși
a III-a (el, ea) codea (să) codeze coda codă codase
plural I (noi) codăm (să) codăm codam codarăm codaserăm, codasem*
a II-a (voi) codați (să) codați codați codarăți codaserăți, codaseți*
a III-a (ei, ele) codea (să) codeze codau coda codaseră
Intrare: Coda
Coda
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)