opțiuni
  • info
3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

CODA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: codă s. f.] – Din it. coda.

CODA2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CODA2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

coda1 sfs [At: DEX2 / E: it coda] 1 Parte finală a unei compoziții muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.

coda2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~dez / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).

CODA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

CODA vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

CODA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

CODA2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)

CODA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

A CODA ~ez tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc’o dată pînă la urmă.

CODĂ s. f. v. coda1.

CODĂ, code, s. f. 1. Linia verticală care, adăugată ovalului unei note muzicale, îi dă valoarea de doime (de pătrime etc.). 2. Mic grup de note care se adaugă în construcția fugii, la sfîrșitul temei. 3. Partea finală a unor compoziții muzicale (de dans). – It. @coda2.

Ortografice DOOM

coda2/codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codei; pl. code

coda1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. codez, 3 codează; conj. prez. 1 sg. să codez, 3 să codeze

coda1 / codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codei, pl. code

coda2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codează

coda (muz.) s. f.

coda vb., ind. prez. 1 sg. codez, 3 sg. și pl. codează

codă v. coda2

Jargon

codă (< it. coda „coadă”, „margine”), secțiune adăugată la sfârșitul unei compoziții muzicale cu repriză*, îndeosebi la sfârșitul formei sonată*, în care, prelucrându-se fragmente din materialul tematic al lucrării, se subliniază caracterul concluziv al acesteia.

Enciclopedice

Cod/a, -aba, -aciu, -ae, -alb, -at, -ăești, -ău, -ăuș; -ea, -eiu, -ia v. Coadă 1 – 3, 5 – 9.

Sinonime

CODA vb. v. cifra.

CODA vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.)

Antonime

A coda ≠ a decoda, a decodifica

Intrare: Coda
nume propriu (I3)
  • Coda
Intrare: coda (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coda
  • codare
  • codat
  • codatu‑
  • codând
  • codându‑
 singular plural
  • codează
  • codați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codez
 (să)
  • codez
  • codam
  • codai
  • codasem
a II-a (tu)
  • codezi
 (să)
  • codezi
  • codai
  • codași
  • codaseși
a III-a (el, ea)
  • codează
 (să)
  • codeze
  • coda
  • codă
  • codase
plural I (noi)
  • codăm
 (să)
  • codăm
  • codam
  • codarăm
  • codaserăm
  • codasem
a II-a (voi)
  • codați
 (să)
  • codați
  • codați
  • codarăți
  • codaserăți
  • codaseți
a III-a (ei, ele)
  • codează
 (să)
  • codeze
  • codau
  • codară
  • codaseră
Intrare: coda / codă
coda1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coda
  • coda
plural
  • code
  • codele
genitiv-dativ singular
  • code
  • codei
plural
  • code
  • codelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codă
  • coda
plural
  • code
  • codele
genitiv-dativ singular
  • code
  • codei
plural
  • code
  • codelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coda, code / codă, codesubstantiv feminin

  • 1. Parte finală a unei compoziții muzicale. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. Codița unei note; cauda. DN
      sinonime: cauda
etimologie:

coda, codezverb

  • 1. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod. DEX '09 DN
    sinonime: cifra codifica antonime: decoda decodifica
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „Coda” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5