CODA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: codă s. f.] – Din it. coda.

coda¹ sfs [At: DEX² / E: it coda] 1 Parte finală a unei compoziții muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.

CODA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

CODA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

CODA¹ s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc’o dată pînă la urmă.

CODĂ s. f. v. coda¹.

coda²/codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codei; pl. code

coda¹ / codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codei, pl. code

coda (muz.) s. f.

codă v. coda²

codă (< it. coda „coadă”, „margine”), secțiune adăugată la sfârșitul unei compoziții muzicale cu repriză*, îndeosebi la sfârșitul formei sonată*, în care, prelucrându-se fragmente din materialul tematic al lucrării, se subliniază caracterul concluziv al acesteia.