opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

chinci sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / A: nct / E: mg kincs] (Trs; mgm) Comoară.

CHINCI vb. IV v. cinchi.

CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

❍ CIMPI (-pesc), ❍ CINCHI (-chesc) Mold. Bucov., CIMTI (-tesc) Trans. (BUD.) vb. refl. A se stîrci: a se așeza pe vine: să cinchesc jos, într’o poziție aproape ca șezînd (VOR.).

❍ CIMPIT, ❍ CINCHIT adj. 1 p. CIMPI, CINCHI 2 Stîrcit, așezat pe vine: pe sub ramurile verzi ... steteau cinchiți pescari cu undițele (SAD.).

CINCHI 👉 CIMPI.

CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. – Variantă: chinci (V. ROM. februarie 1952, 118) vb. IV.

A SE CINCHI mă ~esc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.

Ortografice DOOM

!cinchi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cinchește, imperf. 3 sg. se cinchea; conj. prez. 3 să se cinchească

cinchi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchesc, imperf. 3 sg. cinchea; conj. prez. 3 sg. și pl. cinchească

Enciclopedice

CHINCI < ung. kincs „comoară”. 1. Chinciul b. (C Ștef). 2. Chinceș, Lazăr (16 A III 262). 3. Chincioiu, D. (Rom. Lib. 1 aug. 1953); cf. vb. a se chinci „a se pitula”. 4. Cf. Chinciboi (v. Cîrțu 4). Chinciuș s.

Regionalisme / arhaisme

CHINCI s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Comoară, tezaur. Kincs. Thesaurus. AC, 346. Aur și argint și chinciu mult. C 1692, 590r. Cf. VISKI, apud TEW. ◊ Fig. Din chinciul besearecii arătăm pentru ei facere destul. PP, 62r; cf. C 1692, 522v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kincs. Cf. h a z n a (1).

chinci, chinciuri, s.n. (reg., înv.) comoară, tezaur.

Intrare: Chinci
Chinci nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chinci
Intrare: chinci (s.n.)
chinci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinci
  • chinciul
  • chinciu‑
plural
  • chinciuri
  • chinciurile
genitiv-dativ singular
  • chinci
  • chinciului
plural
  • chinciuri
  • chinciurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cinchi
verb (V404)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinchi
  • cinchire
  • cinchit
  • cinchitu‑
  • cinchind
  • cinchindu‑
 singular plural
  • cinchește
  • cinchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinchesc
 (să)
  • cinchesc
  • cincheam
  • cinchii
  • cinchisem
a II-a (tu)
  • cinchești
 (să)
  • cinchești
  • cincheai
  • cinchiși
  • cinchiseși
a III-a (el, ea)
  • cinchește
 (să)
  • cinchească
  • cinchea
  • cinchi
  • cinchise
plural I (noi)
  • cinchim
 (să)
  • cinchim
  • cincheam
  • cinchirăm
  • cinchiserăm
  • cinchisem
a II-a (voi)
  • cinchiți
 (să)
  • cinchiți
  • cincheați
  • cinchirăți
  • cinchiserăți
  • cinchiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinchesc
 (să)
  • cinchească
  • cincheau
  • cinchiră
  • cinchiseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinci
  • chincire
  • chincit
  • chincitu‑
  • chincind
  • chincindu‑
 singular plural
  • chincește
  • chinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chincesc
 (să)
  • chincesc
  • chinceam
  • chincii
  • chincisem
a II-a (tu)
  • chincești
 (să)
  • chincești
  • chinceai
  • chinciși
  • chinciseși
a III-a (el, ea)
  • chincește
 (să)
  • chincească
  • chincea
  • chinci
  • chincise
plural I (noi)
  • chincim
 (să)
  • chincim
  • chinceam
  • chincirăm
  • chinciserăm
  • chincisem
a II-a (voi)
  • chinciți
 (să)
  • chinciți
  • chinceați
  • chincirăți
  • chinciserăți
  • chinciseți
a III-a (ei, ele)
  • chincesc
 (să)
  • chincească
  • chinceau
  • chinciră
  • chinciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cinchi, cinchescverb

  • 1. regional A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghemui
    • format_quote Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adîncă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. DLRLC
    • format_quote Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. DLRLC
    • format_quote Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.