opțiuni

3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chinci sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / A: nct / E: mg kincs] (Trs; mgm) Comoară.

CHINCÍ vb. IV v. cinchi.

CHINCI s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Comoară, tezaur. Kincs. Thesaurus. AC, 346. Aur și argint și chinciu mult. C 1692, 590r. Cf. VISKI, apud TEW. ◊ Fig. Din chinciul besearecii arătăm pentru ei facere destul. PP, 62r; cf. C 1692, 522v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kincs. Cf. h a z n a (1).

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. – Variantă: chincí (V. ROM. februarie 1952, 118) vb. IV.

A SE CINCHÍ mă ~ésc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cinchí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cinchéște, imperf. 3 sg. se cincheá; conj. prez. 3 să se cincheáscă

cinchí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchésc, imperf. 3 sg. cincheá; conj. prez. 3 sg. și pl. cincheáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chinci, chinciuri, s.n. (reg., înv.) comoară, tezaur.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHINCI < ung. kincs „comoară”. 1. Chinciul b. (C Ștef). 2. Chinceș, Lazăr (16 A III 262). 3. Chincioiu, D. (Rom. Lib. 1 aug. 1953); cf. vb. a se chinci „a se pitula”. 4. Cf. Chinciboi (v. Cîrțu 4). Chinciuș s.

Intrare: Chinci
Chinci nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chinci
Intrare: chinci (s.n.)
chinci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinci
  • chinciul
  • chinciu‑
plural
  • chinciuri
  • chinciurile
genitiv-dativ singular
  • chinci
  • chinciului
plural
  • chinciuri
  • chinciurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cinchi
verb (V404)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinchi
  • cinchire
  • cinchit
  • cinchitu‑
  • cinchind
  • cinchindu‑
 singular plural
  • cinchește
  • cinchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinchesc
 (să)
  • cinchesc
  • cincheam
  • cinchii
  • cinchisem
a II-a (tu)
  • cinchești
 (să)
  • cinchești
  • cincheai
  • cinchiși
  • cinchiseși
a III-a (el, ea)
  • cinchește
 (să)
  • cinchească
  • cinchea
  • cinchi
  • cinchise
plural I (noi)
  • cinchim
 (să)
  • cinchim
  • cincheam
  • cinchirăm
  • cinchiserăm
  • cinchisem
a II-a (voi)
  • cinchiți
 (să)
  • cinchiți
  • cincheați
  • cinchirăți
  • cinchiserăți
  • cinchiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinchesc
 (să)
  • cinchească
  • cincheau
  • cinchiră
  • cinchiseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinci
  • chincire
  • chincit
  • chincitu‑
  • chincind
  • chincindu‑
 singular plural
  • chincește
  • chinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chincesc
 (să)
  • chincesc
  • chinceam
  • chincii
  • chincisem
a II-a (tu)
  • chincești
 (să)
  • chincești
  • chinceai
  • chinciși
  • chinciseși
a III-a (el, ea)
  • chincește
 (să)
  • chincească
  • chincea
  • chinci
  • chincise
plural I (noi)
  • chincim
 (să)
  • chincim
  • chinceam
  • chincirăm
  • chinciserăm
  • chincisem
a II-a (voi)
  • chinciți
 (să)
  • chinciți
  • chinceați
  • chincirăți
  • chinciserăți
  • chinciseți
a III-a (ei, ele)
  • chincesc
 (să)
  • chincească
  • chinceau
  • chinciră
  • chinciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cinchi chinci

  • 1. regional A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemui 3 exemple
    exemple
    • Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adîncă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63.
      surse: DLRLC
    • Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119.
      surse: DLRLC
    • Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194.
      surse: DLRLC

etimologie: