4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caș [At: BIBLIA (1688) 367 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ml caseus] 1 sn Produs alimentar preparat din lapte închegat și zer Cf bulz, cașcavă (1)[1], saramură, smăcoi, telemea, urdă. 2 sn (Pex) Cantitate de caș (1) căreia i s-a dat o formă prin presare Cf cașcaval, turtă. 3 sn (Pop; îe) A deșerta ~ul A fugi. 4 sn (Îe) A fi pâine și ~ (cu cineva) A fi prieten bun. 5 sn (Îcs) De-a ~ul Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 6 sn (Trs) Brânză preparată în calupuri, având consistența mai tare decât brânza albă sau cașul (1). 7 sn (Pan) Substanță gălbuie albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. 8 sn (Irn; îe) A fi cu ~ul la gură sau încă nu i-a picat ~ul de la gură Se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență, dar cu pretenții. 9 sm (Bot; șîc ~ul-copiilor, ~ul-popii, ~ul-găinii, ~ul-vrăbiilor) Plantă ierboasă, cu flori trandafirii-albicioase, întrebuințată în medicină pentru proprietățile sale emoliente (Malva neglecta). 10 sm (Bot; reg; șîc ~ul-popii, ~ul babei) Nalbă mică (Malva pusilla). 11 sm (Bot; reg; îc) ~ul-iepurelui Osul iepurelui (Ononis arvensis) 12 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cioarei, ~ii-popii, ~ii-lupului (Globaria gigantea). 13 sm (Bot; reg; îae) Păducherniță (Lepidium rudereale). 14 sm (Bot; reg; îae) Planta Lycoperdon candidum. 15 sm (Bot; reg; îc) ~ul-popii Floarea zgăibii (Malva crispa). 16 sm (Bot; reg; îae) Nalbă (Malva sylvestris).

  1. Cașcavă nu este definit în MDA2. Mai probabil cașcovă (2). — cata

cașá1 sf [At: DEX2 / E: cf ger kaschieren] Stofa de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise.

cașa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~șéz / E: cașa1] 1 A aplica, pe țesături, un strat de substanță care să le confere un tușeu moale, ca de piele. 2 A cașera (1).

câș2, ~ă [At: ADAM, S. 160 / Pl: ~i, ~e / E: câși (pll câs < bg кус „scurt”)] 1 a (Reg) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete Si: ciung. 2 a (Reg) Care are o infirmitate la mână. 3-4 a, av (Fam) Strâmb.

CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). [Pl. și: (m.) cași] – Lat. caseus.

CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).

CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).

CAȘ, (1) cașuri, s. n. (cași, s. m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță lipicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau Încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). – Lat. caseus.

CAȘ, cașuri, s. n. și cași, s. m. 1. Produs alimentar preparat din lapte de oaie închegat și stors de zer. Am văzut cu ochii mei cum au fost închise în baracă două cașuri cît masa ceea. CAMILAR, N. I 318. I-am adus caș nou frămîntat care știu că-i place. SADOVEANU, N. F. 147. Odată vine la el un cioban, c-un drăguț de caș, de să-l mănînci și cu ochii. RETEGANUL, P. III 7. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Cu nuanță de ironie) A fi cu cașul la gură = a fi lipsit de experiență, nepriceput.

CÎȘ2, -Ă, cîși, -e, adj. (Regional) Care are o infirmitate la mînă sau căruia îi lipsesc unul sau mai multe degete; ciung. Ai să rămîi cîș de mîna dreaptă. HOGAȘ, DR. 268.

CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări sau, p. ext., în colțurile gurii unei persoane. ◊ Expr. (Ir.) A fi cu caș(ul) la gură = a fi tânăr, nepriceput. – Lat. caseus.

cas s. n. (muz.) Casetofon ◊ „Unii dispun de un mag – magnetofon – sau de un cas – casetofon.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] ei au acum «cas», cum mi-a spus unul odată: că să trec și pe la el că pune «cas» [...] și el se gândea la casetofonul stereo pe care-l mângâia cu ochii [...]” Săpt. 29 I 82 p. 7; v. și I.B. 9 V 74 p. 5, D. 144/95 p. 13 (prescurtare din casetofon; R. Zafiu în Luc. 37/91 p. 4)

CAȘ ~uri n. 1) Produs alimentar obținut din lapte (de oaie) închegat și stors de zer. 2) Substanță gălbuie care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ A fi cu ~ la gură a fi tânăr și fără experiență. /<lat. caseus

caș n. 1. partea închegată din lapte, brânză de oi, albă, moale și dulce la gust; cașu-popii, un fel de nalbă (Malva rotundifolia); 2. (La gură), materie albicioasă ce au păsărelele la colțurile gurei; 3. grămădire de salivă pe buze (mai ales la țigani). [Lat. CASEUS].

caș n., pl. urĭ, și rar m. (lat. cáseus și cáseum, caș, brînză; it. cácio, sard. l. kasu, sp. quejo, pg. queijo; germ. käse). Brînză dulce nescursă de zer, așa cum se află în zăgîrnă saŭ după ce o scoțĭ de acolo (V. telemea). Dunga galbenă pe care o aŭ puiĭ de păsărĭ la încheĭetura cĭoculuĭ. Fig. A avea caș la gură, a fi cu cașu la gură, a fi încă copil. Cașu popiĭ, un fel de nalbă mică care crește ca o tufușoară și pe ale căreĭ fructe le mănîncă copiiĭ (malva rotundifolia). – Cașĭ se zice cînd e vorba de bucățĭ de caș. Dar și în acest caz se poate zice cașurĭ.

1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!caș s. n.

caș s. n. / s. m., (bucăți) pl. cáșuri / cași

arată toate definițiile

Intrare: Casu
nume propriu (I3)
  • Casu
Intrare: cas
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cas
  • casul
  • casu‑
plural
  • casuri
  • casurile
genitiv-dativ singular
  • cas
  • casului
plural
  • casuri
  • casurilor
vocativ singular
plural
Intrare: caș
caș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caș
  • cașul
  • cașu‑
plural
  • cașuri
  • cașurile
genitiv-dativ singular
  • caș
  • cașului
plural
  • cașuri
  • cașurilor
vocativ singular
plural
caș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caș
  • cașul
  • cașu‑
plural
  • cași
  • cașii
genitiv-dativ singular
  • caș
  • cașului
plural
  • cași
  • cașilor
vocativ singular
plural
Intrare: câș (adj.)
câș1 (adj.) adjectiv adverb
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câș
  • câșul
  • câșu‑
  • câșă
  • câșa
plural
  • câși
  • câșii
  • câșe
  • câșele
genitiv-dativ singular
  • câș
  • câșului
  • câșe
  • câșei
plural
  • câși
  • câșilor
  • câșe
  • câșelor
vocativ singular
plural
câj adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câj
  • câjul
  • câju‑
  • câ
  • câja
plural
  • câji
  • câjii
  • câje
  • câjele
genitiv-dativ singular
  • câj
  • câjului
  • câje
  • câjei
plural
  • câji
  • câjilor
  • câje
  • câjelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caș

  • 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: cășuț 3 exemple
    exemple
    • Am văzut cu ochii mei cum au fost închise în baracă două cașuri cît masa ceea. CAMILAR, N. I 318.
      surse: DLRLC
    • I-am adus caș nou frămîntat care știu că-i place. SADOVEANU, N. F. 147.
      surse: DLRLC
    • Odată vine la el un cioban, c-un drăguț de caș, de să-l mănînci și cu ochii. RETEGANUL, P. III 7.
      surse: DLRLC
  • 2. (numai) singular Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. expresie ironic E cu caș(ul) la gură sau încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții).
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

câș (adj.) câj

etimologie:

  • câși (pluralul lui *câs, din limba bulgară kus „scurt”)
    surse: DEX '09 DEX '98