CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public cu restaurant, cu săli pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc. [Var.: cazino s. n.] – Din fr. casino.

CĂȘUNA, cășunez, vb. I. 1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A manifesta în mod persistent un sentiment de antipatie sau de dragoste față de cineva sau de ceva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare. – Lat. *occasionare.

casină sf vz cazino

cazin sn vz cazinou

cazină sn vz cazinou

cazino sn vz cazinou

cazinou sn [At: MARIAN, Î. 11 / V: (înv) ~in, ~ină, ~no, gazin / Pl: ~ri / E: fr casino] 1 (Trs) Local de întâlnire a membrilor contribuabili Cf cafenea, club. 2 Local public cu restaurant, săli pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc.

cășina v vz cășuna

cășuna [At: ZILOT, CRON. 72 / Pzi: ~nez, (pop) cășun / E: ml accasionare] 1 vi A-i veni cuiva o idee (sau o poftă) ciudată. 2 vi A prinde necaz pe cineva (sau pe ceva). 3 vi A manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată ) față de cineva. 4 vi A-i apărea dintr-o dată, pe neașteptate, o durere (fizică), un necaz etc. 5 vr (Trs) A provoca un avort unei femei din cauza spaimei. 6 vi A veni pe neașteptate (și nepoftit) în casa cuiva. 7 vi (Construit cu prepoziția „pe”) A se lega din senin de cineva (cu acuzații nedrepte). 8 vi A lovi necazul pe cineva. 9 vi A se năpusti asupra cuiva (acuzându-l, certându-l, îmbrâncindu-l). 10 vi (Reg) A face cuiva reproșuri. 11 vi (Construit cu dativul) A cobi. 12 vt A cauza (o supărare). 13 vr (Reg) A fi bolnav psihic.

gazin sn vz cazino

*CASIN(O) (pl. -inuri, -inouri) sm., ❍CAZINĂ (pl. -ine) sf. 1 Clădire, construită mai ales în stațiunile climatice sau balneare, cu săli de teatru, de dans și de jocuri de noroc ¶ 2 Stabiliment public, care servește ca local de întrunire a unei societăți, unde se discută, se citesc ziare, se fac petreceri familiare, etc. [fr.].

*CAZINO 👉 CASIN(O).

CĂȘUNA (-unez) I. vb. tr. A pricinui, a cauza: aceasta i-a cășunat o scîrbă și supărare nespusă SB.. II. vb. intr. 1 A prinde (deodată, din chiar senin) necaz pe cineva, a pune ochi răi pe cineva: puterile Europei, cășunînd asupra Porții, au silit-o să încheie pace I.-Gh.; ceilalți argați cășunaseră pe dînsul și-l tot luau peste picior ISP. ¶ 2 A stărui într’o hotărîre: mi-a cășunat să învăț meșteșugul ăsta RV.-CRG. [lat. occasionare].

CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public în stațiunile balneare și climaterice, cu restaurant, cu săli pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc. [Var.: cazino s. n.] – Din fr. casino (< it.).

CĂȘUNA, cășunez, vb. I. 1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. 4. Tranz. A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare. – Lat. *occasionare.

CAZINOU, cazinouri, s. n. (În societatea burgheză) Local public în stațiunile balneare și climaterice, cu restaurant, sală de spectacol și de dans, cu săli pentru jocuri de noroc etc. În vechile cazinouri din țara noastră azi s-au deschis cantine și cluburi pentru oamenii muncii.

CĂȘUNA, cășunez, vb. I. 1. Intranz. impers. (Construit cu dativul pronumelui reflexiv) A-i trece cuiva prin cap o năzbîtie, a-i veni un gust sau o poftă ciudată, a-i trăsni o idee. S-ar putea însă, într-o zi, să-l lovească, căci i-ar cășuna să-și arate puterea. SADOVEANU, D. P. 21. Nu ți-am spus eu, jupîne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gîtul! Doamne ferește! dacă făceam și moarte de om? CARAGIALE, O. I I-a cășunat să joace. ȘEZ. XX 136. 2. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «asupra») A fi cuprins (dintr-o dată) de un sentiment dușmănos față de cineva, a prinde necaz contra cuiva. Unde să-i găsesc eu potrivă, zicea împăratul toată ziulica, dînd cu toiagul, de colo-colo, o petricică, pe care cășuna în neștire. DELAVRANCEA, V. V. 9. Ceilalți argați cășunaseră pe dînsul și-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte de flecăriile lor și-și căuta de treaba lui. ISPIRESCU, L. 229. După șase ani de luptă crîncenă, în care victoriile se precumpăneau, puterile Europei, cășunînd asupra Porții, au silit-o să încheie pace. GHICA, S. 27. ♦ A prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva. Pe cine i-o fi cășunat nu știu, că nu spune, să-l tai. DELAVRANCEA, S. 57. 3. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «asupra») A tăbărî asupra cuiva (cu lovituri). Ba eu zic că asta au vrut, de-au cășunat pe el cu ciomegile. DUMITRIU, N. 1.94. 5. Tranz. A cauza, a prilejui, a pricinui. Se teme... să nu-i cășuneze cumva o boală de grumaz. SADOVEANU, N. P. 282. Mi-aduc aminte... că o dată am cășunat supărare și plîngeri împotrivă-mi. GALACTION, O. I 329. Asta poate să-ți cășuneze vro supărare. ALECSANDRI, T. 1365. Te las să-ți închipuiești mirarea ce a cășunat vederea astei nouă dovezi. NEGRUZZI, S. I 231. Ploile au fost multe și au împiedicat treieratul, cășunînd stricăciune. I. IONESCU, M. 354.

CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public în stațiunile balneare și climaterice, cu restaurant, cu săli pentru jocuri (de noroc) etc. – Fr. casino (< it.).

CĂȘUNA, cășunez, vb. I. 1. Intranz. impers. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. Au cășunat pe el cu ciomegile (DUMITRIU). 4. Tranz. A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare. – Lat. *occasionare.

CAZINO s.n. v. cazinou.

CAZINOU s.n. Local public în stațiunile balneoclimaterice, cu săli de jocuri, de spectacole, de dans, restaurante etc. [Var. cazino s.n. / < fr. casino].

CAZINOU s. n. local public în stațiunile turistice și balneoclimatice, cu săli de jocuri, spectacole, dans, restaurante. (< fr., it. casino)

CAZINOU ~ri n. Local public, prevăzut cu restaurant, cu săli de dans, de spectacole, în care sunt autorizate jocurile de noroc. [Sil. -zi-nou] /<fr. casino

A CĂȘUNA ~ez 1. intranz. 1) A-i veni un gând neașteptat și ciudat; a se năzări. 2) A prinde necaz (pe cineva sau ceva). 2. tranz. A face să se producă; a cauza; a pricinui; a provoca; a produce. ~ mânie. /<lat. occasionare

cazino n. loc de reunire unde se poate citi, juca, danța.

cășunà v. 1. a cauza, a pricinui: i-a cășunat multe neajunsuri; 2. a veni pe neașteptate (o poftă, o durere, o mânie), a-i abate cuiva: a cășunat ca baba la mormânt (adică pentru pomană) PANN; 3. a prinde necaz pe cineva, a căuta să-i facă rău: ceilalți argați cășunaseră pe dânsul și-l tot lua peste picior ISP. [Lat. OCCASIONARl].

*cazín n., pl. e și urĭ (it. casino, dim. d. casa, casă). Local de citit, de jucat, de dansat, maĭ ales în localitățile balneare și climatice (club, cerc, cafenea). – Fals cazinóŭ, pl. urĭ (după fr. casino, luat tot d. it.).

cășunéz v. tr. (lat. pop. casionare îld. occasionare, d. cl. occasio, ocaziune. Cp. cu înverșunez). Vest. Cauzez, pricinuĭesc. V. intr. Cad ca o boală pe capu cuĭva: multe aŭ cășunat pe capu meŭ! Îmĭ cășunează, îmĭ abate, îmĭ vine gust, îmĭ trăsnește pin minte: nu știŭ ce ĭ-a cășunat de e supărat

cazinou s. n., art. cazinoul; pl. cazinouri

cășuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cășunez, 3 cășunează; conj. prez. 1 sg. să cășunez, 3 să cășuneze (nefolosit la imper.)

cazinou s. n., art. cazinoul; pl. cazinouri

cășuna (a ~) vb., ind. prez. 3 cășunează

cazinou s. n., art. cazinoul; pl. cazinouri

cășuna vb., ind. prez. 1 sg. cășunez, 3 sg. și pl. cășunează

cazinou.

cășunez.

cazino (-ouri), s. n. – Loc public pentru jocuri de noroc, dans, spectacole. – Var. (înv.) cazin, (Trans) casină, cazinou. Fr. casino, cf. germ. Kasino.

cășuna (-nez, -at), vb. – 1. A pricinui, a cauza. – 2. A i se năzări, a-i veni chef de ceva. – 3. A urmări, a sîcîi, a jigni. Lat. *occasionāre (Ascoli, Arch. glott. it., XVI, 185; Pușcariu 311), transformînd fără îndoială în *accasionāre, printr-o confuzie de suf. (cf. REW 6029; DAR), cf. it. accagionare, v. fr. achoisoner „a vexa”. După Candrea-Dens., 285, de la *casionare, der. de la casus. – Der. cășunătură, s. f. (chef, poftă; durere bruscă).

CĂȘUNA vb. v. năzări.

CĂȘUNA vb. v. cauza, pricinui, produce, provoca.

CĂȘUNA vb. a-l apuca, a i se năzări, a-i veni, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Ce i-o fi ~ așa deodată?)

cășuna vb. v. CAUZA. PRICINUI. PRODUCE. PROVOCA.

cășuna, cășun, cășunez, v.i. 1. A-i veni cuiva poftă de ceva. 2. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva. – Lat. *occasionare (DER, DLRM, DEX).

cășuna, cășun, cășunez, vb. intranz. – 1. A-i veni cuiva poftă de ceva. 2. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva. – Lat. *occasionare < lat. occasio „ocazie” (Pușcariu, Scriban, DER, DLRM, DEX).