3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cec1 sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 43 / Pl: ~uri / E: eg check, fr chèque] Document (nominal sau) la purtător prin care posesorul unui cont (curent sau) de decontare (ori o altă persoană împuternicită) dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.

cec2 sn [At: DN3 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

CEC1, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare, ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.

CEC1, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cécum s. n.

CEC1, cecuri, s. n. Document care conține un ordin de plată dat de posesorul unui cont curent către o bancă, spre a plăti suma înscrisă pe el persoanei care-l prezintă sau spre a o vărsa în contul acelei persoane. Carnet de cecuri.Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. PETRESCU, A. 327.

CEC2, cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

CEC1, cecuri, s. n. Document prin care posesorul unui cont curent cere unei bănci să plătească o sumă de bani persoanei care prezintă documentul. – Engl. check (fr. chèque).

CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

CEC1 s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl. -curi. / < engl. check].

CEC1 s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl. check, fr. chêque)

CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

CEC2 ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum

CEC1 cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul său, prezentatorului. 2) Chitanță în care se indică suma plătită de cumpărător sau primită de la acesta pentru marfa cumpărată. /<engl. check, fr. chèque

cec n. ordin dat unui bancher de a plăti cuiva o sumă indicată pe un fel de mandat (= fr. chèque).

*cec n., pl. urĭ (fr. chèque, d. engl. check, control, marcă, contramarcă). Com. O hîrtie pin care daĭ ordin bancheruluĭ tăŭ să plătească altuĭa banĭ în numele tăŭ.

CÉCUM s. n. v. cec2.

arată toate definițiile

Intrare: CEC
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • CEC
  • CEC-ul
  • CEC-u‑
plural
  • CEC-uri
  • CEC-urile
genitiv-dativ singular
  • CEC
  • CEC-ului
plural
  • CEC-uri
  • CEC-urilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • C.E.C.
  • C.E.C.-ul
  • C.E.C.-u‑
plural
  • C.E.C.-uri
  • C.E.C.-urile
genitiv-dativ singular
  • C.E.C.
  • C.E.C.-ului
plural
  • C.E.C.-uri
  • C.E.C.-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: cec (anat.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cec
  • cecul
  • cecu‑
plural
  • cecuri
  • cecurile
genitiv-dativ singular
  • cec
  • cecului
plural
  • cecuri
  • cecurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cecum
  • cecumul
  • cecumu‑
plural
  • cecumuri
  • cecumurile
genitiv-dativ singular
  • cecum
  • cecumului
plural
  • cecumuri
  • cecumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cec (document)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cec
  • cecul
  • cecu‑
plural
  • cecuri
  • cecurile
genitiv-dativ singular
  • cec
  • cecului
plural
  • cecuri
  • cecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cec (anat.) cecum

  • 1. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

cec (document)

  • 1. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare, ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Carnet de cecuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. PETRESCU, A. 327.
      surse: DLRLC
  • 2. Chitanță în care se indică suma plătită de cumpărător sau primită de la acesta pentru marfa cumpărată.
    surse: NODEX

etimologie: