2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băcăní2 vi vz bocăni corectată

bocăní [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.

A BOCĂNÍ ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc

bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].

bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bocăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCĂNÍ vb. v. ciocăni.

BOCĂNI vb. a bate, a ciocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOCAN subst. „ciocan”, sau < Boc + suf. -an. 1. Bocan ard. (Paș); mold. (Isp VI2); munt. (Cîmp; Puc; Cătina); Bocânescu (s. Calvini). 2. + -iță: Bocănit, S. (Met 95); + -eț: Bocâneț, prof. ard. 3. + -ete: Bocănete, act. 4. + -ici: Bocaniciu, Ioan, pr. ard., act. 5. + -cea: Bocancea, Șt., mold (A Gen 161); munt. (16 BIV 429; 17 B II 282); Bocanciu, Radul (17 B III 422); Bocăncescul, Stancul (17 B IV 142).

Intrare: Bocan
Bocan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bocan
Intrare: bocăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocănește
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocănesc
(să)
  • bocănesc
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocănești
(să)
  • bocănești
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocănește
(să)
  • bocănească
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocănesc
(să)
  • bocănească
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocăne
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocăn
(să)
  • bocăn
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocăni
(să)
  • bocăni
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocăni

  • 1. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bate ciocăni izbi lovi 7 exemple
    exemple
    • Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142.
      surse: DLRLC
    • Adevărat, a întărit Neonil Roșca, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15.
      surse: DLRLC
    • După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169.
      surse: DLRLC
    • Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC
    • Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242.
      surse: DLRLC
    • Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Boc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09