3 intrări

29 de definiții

din care

Explicative DEX

BERE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea.

BERE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea.

BERE1, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influențat de bere2).

bere2 sf [At: DA / Pl: beri / E: ger Bier (influențat de bere1)] 1 Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2 (Eliptic) Recipient cu bere2 (1).

bere1 sf [At: CORESI, PS. 275 / Pl: beri / E: bea2] 1 Înghițire a unui lichid. 2 Sugere. 3 Consumare de băuturi alcoolice. 4 Chefuire. 5 Cheltuire a banilor pe băutură. 6 Cinstire cu băutură a cuiva. 7 (Înv; adesea corelat cu mâncare) Băutură. 8 (Trs; Buc) Petrecere a tineretului, la țară, la începutul câșlegilor Si: berean. 9 (Trs; Buc; îe) Dat în ~ Bun de însurat. 10 (Trs; Buc; pex) Grup de tineri care aranjează berea (8). 11 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Gmț; d. copii; îe) A face ~ mâții A plânge fără motiv.

bere2 s.f. 1 Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii sau a unui decoct de malț și flori de hamei. ◊ Bere blondă v. blond. 2 (eliptic) Recipient cu bere; țap, halbă, sticlă de bere. A cumpărat o bere. ♦ Conținutul recipientului. A băut o bere.pl. -i. /<germ. Bier, după bere1.

bere1 s.f. Faptul de a bea. • /v. bea.

BERE2 sf. Băutură fermentată preparată din apă, orz și hameiu [germ. Bier + bere].

BERE1 sf. 1 Faptul de a bea 2 Băutură: petreceau toată noaptea pe ziafet, pe ~ și pe mîncare (I.-GH.) 3 Trans. Bucov. Petrecere, numită și „berean”, pe care o face tineretul la țară la începutul cîșlegilor de iarnă.

BERE1, (rar) beri, s. f. 1. Băutură slab alcoolică, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influențat de bere2).

BERE2 s. f. (Învechit și popular, adesea în corelație cu «mîncare») Faptul de a bea (băuturi alcoolice). S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57. Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588.

BERE1 s. f. Băutură puțin alcoolică, preparată prin fermentarea orzului și hameiului. Se adunau cu deosebire seara, ciocnind pahare mari cu bere. PAS, L. I 153. Nu pot bea șampanie; îmi face arsuri...Atunci ce? – O bere...Bine... eu iau o tizană, tu ia bere. CARAGIALE, M. S. 86. Trăgind din cînd în cînd... cîte-o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte. EMINESCU, N. 37.

BERE1 s. f. 1. Băutură slab alcoolică obținută prin fermentarea cu o drojdie specială a mustului rezultat din fierberea cu apă a malțului și a hameiului. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere (1). – Germ. Bier (influențat de bere2).

BERE2 s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură.

BERE ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obținută prin fermentarea unei infuzii de malț și flori de hamei. O halbă de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier

bere f. băutură fermentată din apă, orz și hemeiu. [Nemț. BIER, influențat de verbul indigen bere].

1) bére f. Acțiunea de a bea. Vechĭ. Băutură.

2) bére f. (ngr. it. bira, d. germ. bier, supt infl. luĭ bere 1; fr. bière). O băutură galbenă (maĭ închisă orĭ maĭ deschisă) străvezie amară și puțin îmbătătoare care se face din orz și hameĭ pus la fermentat (E băutura popoarelor germanice). V. bragă.

Ortografice DOOM

bere s. f., g.-d. art. berii; (porții; sorturi) pl. beri

bere s. f., g.-d. art. berii; (porții, sorturi) pl. beri

bere (băutură, acțiune) s. f., g.-d. art. berii; (porții, sorturi) pl. beri

bere, gen. berii

Etimologice

bere s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).

Enciclopedice

Ber/e, -ea, -escul, -eș, v. Ber 3 – 5.

Argou

bere la gard expr. (vulg.) urină.

drojdie de bere expr. spermă.

hai sifon, că berea-i scumpă! expr. (pop., eufem.) v. hai sictir.

vedea-te-aș ca berea! expr. (adol. – folosită ca blestem) vedea-te-aș galben! / cu spume și rece!

Sinonime

BERE s. (înv. și reg.) olovină. (O sticlă de ~.)

BERE s. (înv. și reg.) olovină. (O sticlă de ~.)

Intrare: Berea
Berea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Berea
Intrare: bere (băutură)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bere
  • berea
plural
  • beri
  • berile
genitiv-dativ singular
  • beri
  • berii
plural
  • beri
  • berilor
vocativ singular
plural
Intrare: bere (fapt)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bere
  • berea
plural
  • beri
  • berile
genitiv-dativ singular
  • beri
  • berii
plural
  • beri
  • berilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bere, berisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: olovină
    • format_quote Se adunau cu deosebire seara, ciocnind pahare mari cu bere. PAS, L. I 153. DLRLC
    • format_quote Nu pot bea șampanie; îmi face arsuri... – Atunci ce? – O bere... – Bine... eu iau o tizană, tu ia bere. CARAGIALE, M. S. 86. DLRLC
    • format_quote Trăgînd din cînd în cînd... cîte-o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte. EMINESCU, N. 37. DLRLC
  • 2. Varietate sau porție de bere. DEX '09
  • 3. (numai) singular eliptic Țap, halbă, sticlă (sau recipient) de bere. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM
    • format_quote A cumpărat o bere. DEXI
    • 3.1. Conținutul recipientului. DEXI
      • format_quote A băut o bere. DEXI
etimologie:

bere, berisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul de a bea. DEX '09 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57. DLRLC
    • format_quote Scoală, Goleo, nu ședea, Las' berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588. DLRLC
    • 1.1. Înghițire a unui lichid. MDA2
    • 1.2. Sugere. MDA2
      sinonime: sugere
    • 1.3. Consumare de băuturi alcoolice. MDA2
    • 1.4. Chefuire. MDA2
    • 1.5. Cheltuire a banilor pe băutură. MDA2
    • 1.6. Cinstire cu băutură a cuiva. MDA2
    • 1.7. concretizat Băutură. MDA2 CADE DLRM
      sinonime: băutură
      • format_quote Petreceau toată noaptea pe ziafet, pe bere și pe mîncare. (I.-GH.) CADE
    • 1.8. regional Petrecere a tineretului, la țară, la începutul câșlegilor. MDA2 CADE
    • 1.9. regional prin extensiune Grup de tineri care aranjează berea. MDA2
    • 1.10. Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. MDA2
    • chat_bubble regional expresie Dat în bere = bun de însurat. MDA2
    • chat_bubble glumeț expresie (Despre copii) A face berea mâții = a plânge fără motiv. MDA2
etimologie:
  • vezi bea DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.