BERE² s. f. (Învechit și popular, adesea în corelație cu «mîncare») Faptul de a bea (băuturi alcoolice). S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57. Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588.