6 definiții pentru bere (a bea)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea.

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea.

bere1 sf [At: CORESI, PS. 275 / Pl: beri / E: bea2] 1 Înghițire a unui lichid. 2 Sugere. 3 Consumare de băuturi alcoolice. 4 Chefuire. 5 Cheltuire a banilor pe băutură. 6 Cinstire cu băutură a cuiva. 7 (Înv; adesea corelat cu mâncare) Băutură. 8 (Trs; Buc) Petrecere a tineretului, la țară, la începutul câșlegilor Si: berean. 9 (Trs; Buc; îe) Dat în ~ Bun de însurat. 10 (Trs; Buc; pex) Grup de tineri care aranjează berea (8). 11 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Gmț; d. copii; îe) A face ~ mâții A plânge fără motiv.

BÉRE2 s. f. (Învechit și popular, adesea în corelație cu «mîncare») Faptul de a bea (băuturi alcoolice). S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57. Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588.

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură.

1) bére f. Acțiunea de a bea. Vechĭ. Băutură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bére (băutură, acțiune) s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

Intrare: bere (a bea)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bere
  • berea
plural
  • beri
  • berile
genitiv-dativ singular
  • beri
  • berii
plural
  • beri
  • berilor
vocativ singular
plural

bere (a bea)

  • 1. (numai) singular Faptul de a bea.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57.
      surse: DLRLC
    • Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bea
    surse: DEX '09