BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

BARATĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

barat³, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bara] 1 (D. circulație) Care este oprită. (D. dramuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii.

baretă¹ sf [At: BĂLCESCU, M. V. 596 / V: (înv) bărată (pl ~răți) / Pl: ~te / E: fr barrette cf it baretta] 1 Căciuliță de postav sau catifea. 2 Bonetă pătrată. corectat(ă)

bărată sf vz baretă¹

bărăita v vz bărăta

bărăta [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr-^[1] / Pzi: ~tesc^[2] / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.

barát¹, -ă adj. 1 (despre drumuri, intrări etc.) Care este închis, blocat; a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2 (despre texte, litere, cifre etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii. • pl. -ți, -te. /v. bara; cf. fr. barré.

barátă s.f. 1 Aparat de omogenizare și emulsionare, folosit la fabricarea margarinei. 2 (text.) Tobă metalică, cu perete dublu pentru răcire, fixată la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea fibrelor de viscoză. • pl. -e. /<fr. baratte.

barétă² s.f. 1 Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. 2 Bonetă pătrată. pl. -e. /<fr. barrette, it. berretta, berretto.

*BARETĂ (pl. -ete) sf. Căciulă roșie (de lînă sau de pîslă), în patru colțuri, pe care o poartă cardinalii (🖼 379) [fr.].

‡BĂRATĂ (pl. -ăți, -ate) sf. 🎩 Un fel de căciulă sau șapcă de pîslă sau de postav ce purtau slujitorii curții în timpul Domnilor fanarioți: îi purta în port unguresc și cu bărate negre de pîslă (LET.) [tc. barata < it.].

❍BĂRĂTA (-tez), BĂRĂTĂI (-ăesc), **BĂRĂȚI (-ățesc) I. vb. intr. A striga în gura mare: Și Neculcea că venea Chiuind și bărătînd, Din buzdugan asvîrlind (TOC.). II. vb. tr. A ocărî, a certa, a blestema: El pe slugi le bărățea Și din gur’ așa grăia (BUR.).

**BĂRĂȚI 👉 BĂRĂTA.

BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărei trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară sau o linie cu scopul de a face nevalabil; (despre o indicație scrisă sau, p. ext., despre obiectul pe care se află indicația) peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. Tramvaiul 15 barat.

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.

BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat. – V. bara.

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette.

BARATĂ s.f. 1. Aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. (Text.) Tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. [< fr. baratte].

BARETĂ² s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].

BARATĂ s. f. 1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. (< fr. baratte)

BARETĂ² s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta)

BARETĂ² ~e f. Pălărie purtată de cardinali. /<fr. barette

baretă f. căciulă roșie de lână sau de pâslă (mai ales la cardinali).

*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor.

bărátă f., pl. e și ățĭ (turc. barata, din it. berretia. V. baretă 1). Sec. 18. Un fel de beretă a slujitorilor.

bărăĭtéz V. bărătez.

barată s. f., g.-d. art. baratei; pl. barate

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

barată s. f., g.-d. art. baratei; pl. barate

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

barată s. f., pl. barate

baretă (bentiță, bonetă) s. f., pl. barete

BARAT adj. v. zăgăzuit.

BARAT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

bărăta vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.