BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.