2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aliór sm [At: HEM 892 / P:a-li-or / Pl:-i / V: (Mun) -leur, (Mol) -leor, aior, (reg) arior, o- / E: ns cfhellìborus] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, cu frunze ca niște linii înguste, numeroase și îngrămădite, cu flori galbene dispuse în umbele, care crește pe coline aride, câmpuri nisipoase și pe lângă drumuri Si: laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia Cyparissias). 2 Plantă otrăvitoare, înaltă de 2-4 m, cu floarea în umbele, care, ruptă, secretă un suc alb Si: laptele-cucului {Euphorbia helioscopia). 3 (Buc) Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, de 30-60 cm înălțime, cu frunze lunguiețe, acoperite, pe dos, cu peri moi, având, la baza florilor, foliole opuse și unite {Euphorbia amygdaloides).

ALIÓR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIÓR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIÓR, aliori, s. m. Laptele-cucului. Foiliță de-alior, Am avut un puișor. ȘEZ. III 62. - Pronunțat: -li-or.

ALIÓR, aliori, s. m. (Bot.) 1. Laptele-cucului. 2. Laptele-câinelui. [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

aliór (-li-or) s. m., pl. alióri

aliór s. m. (sil. -li-or), pl. alióri

ALIÓR s. v. laptele-câinelui, laptele-cucului.

aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar.

ALIÓR ~i m. 1) Familie de plante erbacee care conțin un suc lăptos, caustic și otrăvitor (reprezentanți: laptele-cucului, laptele-câinelui etc.). 2) Plantă din această familie. /<lat. aureolus

alior (aior) m. plantă cu florile gălbui și cu sucul otrăvicios, numită și laptele-cucului; țărancele vopsesc cu alior ouăle la Paște, cum și țesăturile (Euphorbia). [Forma dialectală aléur (Ialomița) pare a se raporta la lat. HELLEBORUS].

aríbi sn [At: BORZA, D. / E: nct] (Bot; reg) Alior (Euphorbia cyparissias).

inișór-de-aliór (plantă) (-li-or) s. m.

inișór-de-aliór s. m. (sil. -li-or)

INIȘOR-DE-ALIÓR s. v. linariță.

aléur, aliór, ariór și ariéŭ (vest, alior și' n est) m. ca plantă și n. ca văpsea [!] (lat. helléborus [vgr. ' elléboros], elebor, ca fior din feur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele maĭ multor plante cŭforbiacee din ale căror florĭ țărancele scot văpseaua [!] p. oŭă și lînă. – Se numește și laptele cîneluĭ și laptele cuculuĭ. V. eŭforbie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aliór s. v. LAPTELE-CÎINELUI. LAPTELE-CUCULUI.

aliór, aliori, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor (Euphorbia); lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR, 1961: 647). (Maram., Banat, sudul Moldovei și Dobrogea). – Lat. aureolus (< lat. aurum „aur”) (Candrea, DEX); lat. helleborus “iarba-nebunilor„ (Șăineanu, Scriban, MDA); cuv. autohton (Philippide).

aliór, -i, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor; lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR 1961: 647). Atestat în Borșa, dar și în Banat, sudul Moldovei și Dobrogea. – Lat. aureolus (< aurum „aur„) (Candrea, Șăineanu, DEX); Lat. helliborus (Hasdeu).

Intrare: alior
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alior aliorul
plural aliori aliorii
genitiv-dativ singular alior aliorului
plural aliori aliorilor
vocativ singular
plural
Intrare: Alior
Alior
nume propriu (I3)