aba (interj.)

  • 1. (În propoziții interogative) exprimă mirarea (îndoiala) sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.
    surse: DEX '98 DLRLC MDA2 DER Șăineanu, ed. VI învechit 2 exemple
    exemple
    • Aba, Dragomire, cînd pleci tu ? CARAGIALE.
      surse: DLRLC Șăineanu, ed. VI
    • Aba, mă! când ai venit? La HEM.
      surse: DLRLC

etimologie:

Aba (n.p.)

  • 1. ABA – oraș în sud-estul Nigeriei (Imo), la nord de Port Hartcourt; 239,8 mii locuitori (1987). Centru industrial (țesături de bumbac, săpun, bere).
    surse: DE
  • 2. Vilmos ABA NOVAC (1894-1941) – pictor și grafician ungur. Compoziții în frescă, tempera și gravuri pe teme religioase („Sfîntul Francisc predicînd păsărilor”) și laice („Oraș vechi din Sicilia”). Între 1921 și 1923, lucrează la Școala de la Baia Mare.
    surse: DE

etimologie:

aba (s.f.)

  • 1. Țesătură (stofă) groasă de lână (prelucrată la piuă), de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești.
    surse: DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DLRC DER Scriban sinonime: dimie saiac suman șaiac zeghe 3 exemple
    exemple
    • Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135.
      surse: DLRLC
    • Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55.
      surse: DLRLC
    • Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Haină făcută din această țesătură.
      surse: DLRM DEXI MDA2 prin extensiune un exemplu
      exemple
    • 1.2. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman.
      surse: Șăineanu, ed. VI
  • 2. Sort de aba.
    surse: DEX '09

etimologie:

2 definiții

abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. abaDer. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABA cf. ebr. abba „tată” (gr. ἄββα – slav. aввa). În onom. romînă prob. < cuman aba, ca în Tîncaba, Basaraba, etc. 1. Aba, Samuel, ard. sec. 18; – f (17 A IV 160). 2. Abu (Ac Bz 5); Abești s (Cat mold *II) 3. Abotă (Sd X).

Intrare: aba (interj.)
aba (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Intrare: Aba (n.p.)
Aba (n.p.) nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: aba (s.f.)
aba (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aba abaua
plural abale abalele
genitiv-dativ singular abale abalei
plural abale abalelor
vocativ singular
plural

25 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

aba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1] 1-2 (înv) Exprimă mirarea și îndoiala.

aba2 sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, habă / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba1 (1).

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. – Onomatopee.

ABÁ2, (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABÁ1 interj. (Familiar, învechit) Exclamație întrebuințată mai ales în propoziții interogative și în asociație cu un vocativ, servind: a) pentru a exprima mirare. Aba, mă! când ai venit? La HEM; b) pentru a atrage atenția cuiva cînd îi adresăm vorba. Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE, O. I 255.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

ABÁ1 interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește.

aba1 interj. (înv.; în prop. interog.) Exclamație care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva. Aba, Dragomire, când pleci tu? (CAR.). • /form. expr.

aba2 s.f. 1 Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strâmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

abá2 s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; (sorturi) pl. abále, art. abálele

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

abá, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

ába interj. – Exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur și simplu întrebarea. Creație expresivă.

abà ! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire, când pleci tu ? CAR. [V. ba].

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) sumán, (reg.) saiác, zéghe. (Haină țărănească de ~.)

ABA, oraș în SE Nigeriei (Imo), la N de Port Hartcourt; 239,8 mii loc. (1987). Centru ind. (țesături de bumbac, săpun, bere).

ABA NOVAC Vilmos (1894-1941), pictor și grafician ungur. Compoziții în frescă, tempera și gravuri pe teme religioase („Sfîntul Francisc predicînd păsărilor”) și laice („Oraș vechi din Sicilia”). Între 1921 și 1923, lucrează la Școala de la Baia Mare.