15 definiții pentru țintirim cintirim (2) ținterim (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime.Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem.

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime.Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem.

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Transilv., Mold.) Cimitir. Mormîntul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea nici un semn și nici o floare. SADOVEANU, O. VIII 125. Mă duc acolo-n țintirimul unde-n poleiul alb al lunii, Sub cruci de lemn slăbit de vremuri, își dorm odihna lor străbunii. GOGA, C. P. 12. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. – Variante: ținterím (CREANGĂ, A. 142, RUSSO, S. 100), cintirím (NEGRUZZI, S. II 77) s. n.[1]

  1. Pentru varianta cintirim nu există intrare în dicționar. — gall

ȚINTIRÍM ~uri n. reg. v. CIMITIR. /<ung. cinterem

țintirím m., pl. e și urĭ (ung. cinterem. V. cimitir). Trans. Mold. Cimitir.

cintirím sn vz țintirim

CINTIRÍM s. n. v. țintirim.

CINTIRÍM s. n. v. țintirim.

ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.

ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.

ținterim n. Mold. Tr. cimitir: și ținterimul singur cu strâmbe cruci veghiază EM. [Ung. CENTEREM (din lat. COEMETERIUM)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintirím (reg.) s. n., pl. țintirímuri/țintiríme

țintirím s. n., pl. țintirímuri/țintiríme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINTIRÍM s. v. cimitir.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țintirím (țintirimuri), s. n. – Cimitir. – Var. ținterim. Lat. coementerium, cf. cimitir, prin intermediul mag. cinterem (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Gáldi, Dict., 97; cf. Miklosich, Fremdw., 81).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țintirím, țintirimuri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.n – (reg.) Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea, 1906; Bud, 1908). „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (ALRRM, 1969: 243; Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (idem; Berbești). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco, 1990: 53). (Trans., Maram. și Bucovina.). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța”), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Din magh. cinterem „cimitir” (Densusianu, Galdi, Miklosich, cf. DER; DEX, MDA) < lat. coementerium (DER).

țintirím, -uri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.m. – Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea 1906; Bud 1908). ALR (1969: 243): „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (Berbești). „Dacă e afară din sat se numește temeteu” (Țiplea 1906). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco 1990: 53). Termenul e atestat în Trans., Maram. și Bucovina. ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța”), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Lat. coementerium, prin intermediul magh. cinterem (Densusianu).

Intrare: țintirim
țintirim2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintirim
  • țintirimul
  • țintirimu‑
plural
  • țintirime
  • țintirimele
genitiv-dativ singular
  • țintirim
  • țintirimului
plural
  • țintirime
  • țintirimelor
vocativ singular
plural
țintirim1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintirim
  • țintirimul
  • țintirimu‑
plural
  • țintirimuri
  • țintirimurile
genitiv-dativ singular
  • țintirim
  • țintirimului
plural
  • țintirimuri
  • țintirimurilor
vocativ singular
plural
cintirim2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintirim
  • cintirimul
  • cintirimu‑
plural
  • cintirime
  • cintirimele
genitiv-dativ singular
  • cintirim
  • cintirimului
plural
  • cintirime
  • cintirimelor
vocativ singular
plural
cintirim1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintirim
  • cintirimul
  • cintirimu‑
plural
  • cintirimuri
  • cintirimurile
genitiv-dativ singular
  • cintirim
  • cintirimului
plural
  • cintirimuri
  • cintirimurilor
vocativ singular
plural
ținterim1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținterim
  • ținterimul
  • ținterimu‑
plural
  • ținterimuri
  • ținterimurile
genitiv-dativ singular
  • ținterim
  • ținterimului
plural
  • ținterimuri
  • ținterimurilor
vocativ singular
plural
ținterim2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținterim
  • ținterimul
  • ținterimu‑
plural
  • ținterime
  • ținterimele
genitiv-dativ singular
  • ținterim
  • ținterimului
plural
  • ținterime
  • ținterimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țintirim cintirim (2) ținterim (2)

  • surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Mormîntul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea nici un semn și nici o floare. SADOVEANU, O. VIII 125.
      surse: DLRLC
    • Mă duc acolo-n țintirimul unde-n poleiul alb al lunii, Sub cruci de lemn slăbit de vremuri, își dorm odihna lor străbunii. GOGA, C. P. 12.
      surse: DLRLC
    • Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC

etimologie: