17 definiții pentru țigară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Mic sul făcut dintr-o foiță de hîrtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care se aprinde la un capăt, trăgîndu-se în piept fumul rezultat. Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. ◊ Țigară de foi = țigară mai mare, făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. Aprinse o țigară de foi, aruncind chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. ◊ Expr. (Popular) A bea o țigară = a fuma. A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcînd sul foița umplută cu tutun. Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.

ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre)

țigáră adj. inv. (Despre pantalonii la modă în anii ’70) Strâmți în partea de jos ◊ „Bogdan poartă pantaloni țigară. (prin asemănare cu țigara)

ȚIGÁRĂ ~ări f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. ◊ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. țigării] /<germ. Zigarre

țigară f. mic sul de foi de tutun. [Nemț. CIGARRE].

țigáră (est) și -áre (vest) f., pl. ărĭ (rus. cigara [pron ți-], germ. cigarre, fr. cigare [m.], d. sp. cigarro, cuv. american; it. sigaro). Sul de frunze de tutun care se lasă să se usuce, și pe urmă se fumează (ceĭa ce e un nărav urît). – Acest sul, numit „țigară de foĭ”, se fumează maĭ mult în America și’n nordu Eŭropeĭ. În România, Rusia și sudu Eŭropeĭ se fumează maĭ mult țigărĭ micĭ făcute din tutun tăĭat mărunt și’nvălit într’o foiță de hîrtie foarte supțire. (Prima țigară de acest fel a fost făcută la 1832 de un soldat care s’a folosit de un tub de cartuș, apoĭ de hîrtia supțire). Marinariĭ Englejĭ și Țiganiĭ fumează maĭ ales din lulele. V. narghilea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigáră s. f., art. țigára, g.-d. art. țigắrii; pl. țigắri

țigáră s. f., art. țigára, g.-d. art. țigării; pl. țigări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGÁRĂ s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = havană, trabuc.

ȚIGA s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = trabuc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țigáre (-ắri), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre.Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ȚIGARĂ aer-plămân-aer, blunt, cal, chentan, chentuc, cioacă, creion, cui, feștilă, fumegară, funingine, halbă, joint, penală, puf, torță, trabali, tulei, țigară penală.

a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul.

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent.

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace.

Intrare: țigară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiga
  • țigara
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural

țigară

  • 1. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: sugară țigarcă țigaretă 3 exemple
    exemple
    • Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334.
      surse: DLRLC
    • Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59.
      surse: DLRLC
    • Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: havană trabuc un exemplu
      exemple
      • Aprinse o țigară de foi, aruncînd chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie popular A bea o țigară = fuma
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcând sul foița umplută cu tutun.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360.
        surse: DLRLC
      • Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.
        surse: DLRLC

etimologie: