39 de definiții pentru țărcălam țărcălan (2) țircălan (2) țircălam (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRCĂLÁM, țărcălamuri, s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, folosită mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Pl. și: țărcălame.Var.: țărcălán, țircălán s. n.] – Din magh. circalom.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este cirkalom Ladislau Strifler

țărcălam1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79v/8 / V: ~an (Pl: țărcălane), ~calan, ~cul~, țarcal~, țarcalan, țercălan, țercalan, țir~, țircal~, țâr~, țârcal~, țârcalom, țircălan (Pl: țircălane), țur~ (Pl: țurcălame), ~lău, țircălău, țircalău, țârcălău, cercal~, cercălan, circălan, cercălău (Pl: cercălaie) cercalău / Pl: ~uri / E: mg cirkalom] 1 (Reg) Unealtă asemănătoare cu compasul având diferite întrebuințări, mai ales în dulgherie Si: (reg) țărcuș2. 2 (Înv; pbl; îs) ~ul cerului Astrolab. 3 (Trs) Arătător la ceasornic. 4 (Reg) Un fel de scrânciob. 5 (Înv) Cerc. 6 (Înv) Figură, desen în formă de cerc. 7 (Înv) Mișcare în formă de cerc. 8 (Înv) Corp cu conturul în formă de cerc. 9 (Reg) Cerc luminos care se observă în jurul unui astru (mai ales al lunii) sau al unei alte surse de lumină. 10 (Buc; mpl; îf țarcalan) Nume dat norilor mărunți, roșietici. 11 (Înv) Suprafață (de formă circulară). 12 (Fig) Limită. 13 (Îvr; mpl) Încheietoare la haină. 14 (Reg; îf țărcălău) Rariță cu care se mușuroiește. 15 (Reg) Ferăstrău circular.

țărcălam2 sn vz țărcălău2

țărcălám, V. țîrcălam.

ȚĂRCĂLÁN s. n. v. țărcălam.

ȚIRCĂLÁN s. n. v. țărcălam.

țarcalam sn vz țărcălam1

țarcalan1 sn vz țărcălam1

țărcalan sn vz țărcălam1

țărcălan sn vz țărcălam1

țărcălău3 sn vz țărcălam1

țărculam sn vz țărcălam1

țârcalam sn vz țărcălam1

țârcalom sn vz țărcălam1

țârcălam sn vz țărcălam1

țârcălău sn vz țărcălam1

țercalan sn vz țărcălam1

țercălan sn vz țărcălam1

țircalam sn vz țărcălam1

țircalău sn vz țărcălam1

arată toate definițiile

Intrare: țărcălam
țărcălam1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamul
  • țărcălamu‑
plural
  • țărcălamuri
  • țărcălamurile
genitiv-dativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamului
plural
  • țărcălamuri
  • țărcălamurilor
vocativ singular
plural
țărcălam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamul
  • țărcălamu‑
plural
  • țărcălame
  • țărcălamele
genitiv-dativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamului
plural
  • țărcălame
  • țărcălamelor
vocativ singular
plural
țărcălan1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanul
  • țărcălanu‑
plural
  • țărcălanuri
  • țărcălanurile
genitiv-dativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanului
plural
  • țărcălanuri
  • țărcălanurilor
vocativ singular
plural
țărcălan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanul
  • țărcălanu‑
plural
  • țărcălane
  • țărcălanele
genitiv-dativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanului
plural
  • țărcălane
  • țărcălanelor
vocativ singular
plural
țircălan1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălan
  • țircălanul
  • țircălanu‑
plural
  • țircălanuri
  • țircălanurile
genitiv-dativ singular
  • țircălan
  • țircălanului
plural
  • țircălanuri
  • țircălanurilor
vocativ singular
plural
țircălan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălan
  • țircălanul
  • țircălanu‑
plural
  • țircălane
  • țircălanele
genitiv-dativ singular
  • țircălan
  • țircălanului
plural
  • țircălane
  • țircălanelor
vocativ singular
plural
țircălam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălam
  • țircălamul
  • țircălamu‑
plural
  • țircălame
  • țircălamele
genitiv-dativ singular
  • țircălam
  • țircălamului
plural
  • țircălame
  • țircălamelor
vocativ singular
plural
țircălam1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălam
  • țircălamul
  • țircălamu‑
plural
  • țircălamuri
  • țircălamurile
genitiv-dativ singular
  • țircălam
  • țircălamului
plural
  • țircălamuri
  • țircălamurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țărcălan țărcălam (2) țircălan (2) țircălam (2) regional

  • 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, folosită mai ales în dulgherie.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: compas
  • 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: halo 3 exemple
    exemple
    • Prin țărcălanele felinarelor se zărea cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 78.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Cînd luna are în juru-i țărcalan (un cerc gălbiu), va vremui. ȘEZ. VI 38.
      surse: DLRLC
    • poetic Asfințitul se închise într-un țărcălan de spaimă. SADOVEANU, O. L. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: