opțiuni
  • info
12 definiții pentru țărcălău (diverse)

Explicative DEX

țărcălău2 sn [At: VUIA, PĂST. 169 / V: ~leu, țarcaleu, ~lau, ~lam, țarcalan / Pl: ~laie / E: țarc + -ălău] 1 (Reg) Țarc (mic) pentru animale. 2 (Olt; îf țărcăleu) Gard de nuiele făcut în jurul grămezii de gunoi de grajd. 3 (Îrg) Pătui1. 4 (Olt) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul snopilor sau fânului Si: (reg) țărcădău (6). 5 (Mol) Moviliță rotundă de pământ împrejmuită cu un gard mic de nuiele, care servește ca semn de hotar.

❍ȚĂRCĂLĂU1 sbst. Trans. 🔧 Compas (PAC.) [țărcălam].

❍ȚĂRCĂLĂU2 sbst. Olten. Băn. Țarc mic, țărcuș.

țarcalan2 sn vz țărcălău2

țarcaleu sn vz țărcălău2

țarcălau[1] sn vz țărcălău2

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țărcălam2 sn vz țărcălău2

țărcălau sn vz țărcălău2

țărcăleu sn vz țărcălău2

Sinonime

ȚĂRCĂLĂU s. v. compas.

țărcălău s. v. COMPAS.

Arhaisme și regionalisme

țărcălău, țărcălaie, s.n. (reg.) 1. țarc. 2. pătul. 3. corlată. 4. semn de hotar ca o movilă.

Intrare: țărcălău (diverse)
țărcălău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălău
  • țărcălăul
  • țărcălău‑
plural
  • țărcălaie
  • țărcălaiele
genitiv-dativ singular
  • țărcălău
  • țărcălăului
plural
  • țărcălaie
  • țărcălaielor
vocativ singular —
plural —
țarcaleu substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarcaleu
  • țarcaleul
plural
  • țarcaleie
  • țarcaleiele
genitiv-dativ singular
  • țarcaleu
  • țarcaleului
plural
  • țarcaleie
  • țarcaleielor
vocativ singular —
plural —
țarcălau substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarcălau
  • țarcălaul
plural
  • țarcălaie
  • țarcălaiele
genitiv-dativ singular
  • țarcălau
  • țarcălaului
plural
  • țarcălaie
  • țarcălaielor
vocativ singular —
plural —
țărcălau substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălau
  • țărcălaul
plural
  • țărcălaie
  • țărcălaiele
genitiv-dativ singular
  • țărcălau
  • țărcălaului
plural
  • țărcălaie
  • țărcălaielor
vocativ singular —
plural —
țărcăleu substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcăleu
  • țărcăleul
plural
  • țărcăleie
  • țărcăleiele
genitiv-dativ singular
  • țărcăleu
  • țărcăleului
plural
  • țărcăleie
  • țărcăleielor
vocativ singular —
plural —
țarcalan substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarcalan
  • țarcalanul
plural
  • țarcalane
  • țarcalanele
genitiv-dativ singular
  • țarcalan
  • țarcalanului
plural
  • țarcalane
  • țarcalanelor
vocativ singular —
plural —
țărcălam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamul
  • țărcălamu‑
plural
  • țărcălame
  • țărcălamele
genitiv-dativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamului
plural
  • țărcălame
  • țărcălamelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țărcălău, țărcălaiesubstantiv neutru

regional
  • 1. Țarc (mic) pentru animale. MDA2 CADE
  • 2. (În forma țărcăleu) Gard de nuiele făcut în jurul grămezii de gunoi de grajd. MDA2
  • 3. învechit Pătul. MDA2
    sinonime: pătul
  • 4. Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul snopilor sau fânului. MDA2
    sinonime: țărcădău
  • 5. Moviliță rotundă de pământ împrejmuită cu un gard mic de nuiele, care servește ca semn de hotar. MDA2
etimologie:
  • țarc + -ălău MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.