țărcălău² sn [At: VUIA, PĂST. 169 / V: ~leu, țarcaleu, ~lau, ~lam, țarcalan / Pl: ~laie / E: țarc + -ălău] 1 (Reg) Țarc (mic) pentru animale. 2 (Olt; îf țărcăleu) Gard de nuiele făcut în jurul grămezii de gunoi de grajd. 3 (Îrg) Pătui¹. 4 (Olt) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul snopilor sau fânului Si: (reg) țărcădău (6). 5 (Mol) Moviliță rotundă de pământ împrejmuită cu un gard mic de nuiele, care servește ca semn de hotar.