13 definiții pentru țărcălău țarcalan țarcaleu țarcălau țărcălau țărcăleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țărcălău3 sn vz țărcălam1

țărcălău2 sn [At: VUIA, PĂST. 169 / V: ~leu, țarcaleu, ~lau, ~lam, țarcalan / Pl: ~laie / E: țarc + -ălău] 1 (Reg) Țarc (mic) pentru animale. 2 (Olt; îf țărcăleu) Gard de nuiele făcut în jurul grămezii de gunoi de grajd. 3 (Îrg) Pătui1. 4 (Olt) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul snopilor sau fânului Si: (reg) țărcădău (6). 5 (Mol) Moviliță rotundă de pământ împrejmuită cu un gard mic de nuiele, care servește ca semn de hotar.

țărcălău1 sm [At: LB / Pl: ~ăi / E: mg cirkáló] (Înv; Trs) Persoană care umbla pentru a însemna dările sau pentru a verifica felul cum erau încasate.

țarcalan2 sn vz țărcălău2

țarcalan1 sn vz țărcălam1

țarcaleu sn vz țărcălău2

țarcălau[1] sn vz țărcălău2

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țărcălam2 sn vz țărcălău2

țărcălau sn vz țărcălău2

țărcăleu sn vz țărcălău2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRCĂLĂU s. v. compas.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țărcălău, țărcăláie, s.n. (reg.) 1. țarc. 2. pătul. 3. corlată. 4. semn de hotar ca o movilă.

Intrare: țărcălău
țărcălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălău
  • țărcălăul
  • țărcălău‑
plural
  • țărcălaie
  • țărcălaiele
genitiv-dativ singular
  • țărcălău
  • țărcălăului
plural
  • țărcălaie
  • țărcălaielor
vocativ singular
plural
țarcalan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țarcaleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țarcălau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărcălau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărcăleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)