dexonline

info

2 intrări

16 definiții

explicative DEX (13)
ortografice DOOM (3)

Explicative DEX

țăndărit, ~ă a [At: ISER / V: (pop) ~dur~, (reg) țân~ / Pl: ~iți, ~e / E: țăndări] 1 Prefăcut în țăndări (1) Si: sfărâmat. 2 (Fam) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: țicnit² (3).

ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

țăndări [At: MOLNAR, D. 300/22 / V: (pop) ~duri, (reg) țân~, țânduri, ~dura / Pzi: ~resc / E: țandără] 1-2 vtr A (se) preface în țăndări (1) Si: a (se) sfărâma, (reg) a țăndărui. 3 vt (Reg) A bate șipci în pereții unei case din lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: a cercui (6).

țăndura v vz țăndări

țănduri v vz țăndări

țăndurit, ~ă a vz țăndărit

țândări v vz țăndări

țândărit a vz țăndărit corectat(ă)

țânduri v vz țăndări

ȚĂNDĂRI (-ăresc), Mold. Bucov. ȚĂNDURI (-uresc) vb. tr. și refl. A (se) preface în țăndări: ușa țîndărită căzu cu totul din țîțîni (GN.); Iar măzdracele s’au rupt, În așchii s’au țăndurit (STAM.).

ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A sfărîma în țăndări. Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219.

A ȚĂNDĂRI ~esc tranz. rar A preface în țăndări. /Din țandără

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

țăndări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, 3 sg. țăndărește, imperf. 1 țăndăream; conj. prez. 1 sg. să țăndăresc, 3 să țăndărească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țăndări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, imperf. 3 sg. țăndărea; conj. prez. 3 să țăndărească

țăndări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, imperf. 3 sg. țăndărea; conj. prez. 3 sg. și pl. țăndărească

Intrare: țăndărit

țăndărit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țăndărit	țăndăritul țăndăritu‑	țăndărită	țăndărita
nominativ-acuzativ	plural	țăndăriți	țăndăriții	țăndărite	țăndăritele
genitiv-dativ	singular	țăndărit	țăndăritului	țăndărite	țăndăritei
genitiv-dativ	plural	țăndăriți	țăndăriților	țăndărite	țăndăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

țândărit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țândărit	țândăritul	țândărită	țândărita
nominativ-acuzativ	plural	țândăriți	țândăriții	țândărite	țândăritele
genitiv-dativ	singular	țândărit	țândăritului	țândărite	țândăritei
genitiv-dativ	plural	țândăriți	țândăriților	țândărite	țândăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

țăndurit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țăndurit	țănduritul țănduritu‑	țăndurită	țăndurita
nominativ-acuzativ	plural	țănduriți	țănduriții	țăndurite	țănduritele
genitiv-dativ	singular	țăndurit	țănduritului	țăndurite	țănduritei
genitiv-dativ	plural	țănduriți	țănduriților	țăndurite	țănduritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: țăndări

țăndări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țăndări	țăndărire	țăndărit țăndăritu‑	țăndărind țăndărindu‑	singular	plural
		(a) țăndări	țăndărire	țăndărit țăndăritu‑	țăndărind țăndărindu‑	țăndărește	țăndăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țăndăresc	(să) țăndăresc	țăndăream	țăndării	țăndărisem
	a II-a (tu)	țăndărești	(să) țăndărești	țăndăreai	țăndăriși	țăndăriseși
	a III-a (el, ea)	țăndărește	(să) țăndărească	țăndărea	țăndări	țăndărise
plural	I (noi)	țăndărim	(să) țăndărim	țăndăream	țăndărirăm	țăndăriserăm țăndărisem
	a II-a (voi)	țăndăriți	(să) țăndăriți	țăndăreați	țăndărirăți	țăndăriserăți țăndăriseți
	a III-a (ei, ele)	țăndăresc	(să) țăndărească	țăndăreau	țăndăriră	țăndăriseră

țăndura verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țăndura	țăndurare	țăndurat țănduratu‑	țăndurând țăndurându‑	singular	plural
		(a) țăndura	țăndurare	țăndurat țănduratu‑	țăndurând țăndurându‑	țăndurează	țăndurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țăndurez	(să) țăndurez	țănduram	țăndurai	țăndurasem
	a II-a (tu)	țăndurezi	(să) țăndurezi	țăndurai	țăndurași	țănduraseși
	a III-a (el, ea)	țăndurează	(să) țăndureze	țăndura	țăndură	țăndurase
plural	I (noi)	țăndurăm	(să) țăndurăm	țănduram	țăndurarăm	țănduraserăm țăndurasem
	a II-a (voi)	țăndurați	(să) țăndurați	țăndurați	țăndurarăți	țănduraserăți țănduraseți
	a III-a (ei, ele)	țăndurează	(să) țăndureze	țăndurau	țăndurară	țănduraseră

țânduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țânduri	țândurire	țândurit țânduritu‑	țândurind țândurindu‑	singular	plural
		(a) țânduri	țândurire	țândurit țânduritu‑	țândurind țândurindu‑	țândurește	țânduriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țânduresc	(să) țânduresc	țânduream	țândurii	țândurisem
	a II-a (tu)	țândurești	(să) țândurești	țândureai	țânduriși	țânduriseși
	a III-a (el, ea)	țândurește	(să) țândurească	țândurea	țânduri	țândurise
plural	I (noi)	țândurim	(să) țândurim	țânduream	țândurirăm	țânduriserăm țândurisem
	a II-a (voi)	țânduriți	(să) țânduriți	țândureați	țândurirăți	țânduriserăți țânduriseți
	a III-a (ei, ele)	țânduresc	(să) țândurească	țândureau	țânduriră	țânduriseră

țândări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țândări	țândărire	țândărit țândăritu‑	țândărind țândărindu‑	singular	plural
		(a) țândări	țândărire	țândărit țândăritu‑	țândărind țândărindu‑	țândărește	țândăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țândăresc	(să) țândăresc	țândăream	țândării	țândărisem
	a II-a (tu)	țândărești	(să) țândărești	țândăreai	țândăriși	țândăriseși
	a III-a (el, ea)	țândărește	(să) țândărească	țândărea	țândări	țândărise
plural	I (noi)	țândărim	(să) țândărim	țândăream	țândărirăm	țândăriserăm țândărisem
	a II-a (voi)	țândăriți	(să) țândăriți	țândăreați	țândărirăți	țândăriserăți țândăriseți
	a III-a (ei, ele)	țândăresc	(să) țândărească	țândăreau	țândăriră	țândăriseră

țănduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țănduri	țăndurire	țăndurit țănduritu‑	țăndurind țăndurindu‑	singular	plural
		(a) țănduri	țăndurire	țăndurit țănduritu‑	țăndurind țăndurindu‑	țăndurește	țănduriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țănduresc	(să) țănduresc	țănduream	țăndurii	țăndurisem
	a II-a (tu)	țăndurești	(să) țăndurești	țăndureai	țănduriși	țănduriseși
	a III-a (el, ea)	țăndurește	(să) țăndurească	țăndurea	țănduri	țăndurise
plural	I (noi)	țăndurim	(să) țăndurim	țănduream	țăndurirăm	țănduriserăm țăndurisem
	a II-a (voi)	țănduriți	(să) țănduriți	țăndureați	țăndurirăți	țănduriserăți țănduriseți
	a III-a (ei, ele)	țănduresc	(să) țăndurească	țăndureau	țănduriră	țănduriseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țăndărit, țăndărităadjectiv

1. Prefăcut în țăndări. MDA2

sinonime: sfărâmat
2. familiar Care și-a pierdut puterea de judecată. MDA2

sinonime: țicnit

etimologie:

țăndări MDA2

țăndări, țăndărescverb

1. rar A face țăndări; a sfărâma în bucăți. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX

sinonime: sfărâma țăndărui
- format_quote Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219. DLRLC
- format_quote Ușa țîndărită căzu cu totul din țîțîni. (GN.) CADE
- format_quote Iar măzdracele s’au rupt, În așchii s’au țăndurit. (STAM.) CADE
2. regional A bate șipci în pereții unei case din lemn înainte de a-i lipi cu lut. MDA2

sinonime: cercui

etimologie:

țandără DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.