2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUMENÍT, -Ă, șumeniți, -te, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – V. șumeni.

șumenit, ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: șumeni] (Trs) Șumen (1).

ȘUMENÍT, -Ă, șumeniți, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – V. șumeni.

ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

șumeni vr [At: LB / Pzi: ~nesc / E: șumen] (Reg) A se îmbăta.

ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se ameți de băutură; a se chercheli, a se afuma. Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74.

șumănésc v. tr. (d. șumăn). Mold. Trans. Rar. Îmbăt: se șumănise toțĭ. V. desșumenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șumení (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenéște, imperf. 3 sg. se șumeneá; conj. prez. 3 să se șumeneáscă

șumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șumenésc, imperf. 3 sg. șumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. șumeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUMENÍT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

șumenit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

ȘUMENÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

șumeni vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șumenít, șumenítă, șumeníți, șumeníte, adj. (reg.) amețit de băutură; cherchelit, beat.

șumenít, -ă, șumeniți, -te, adj. – (reg.) Amețit, beat, turmentat. – Din șumeni (DEX, MDA).

șumení, șumenésc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta.

șumení, vb. refl. – (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).

șumení, vb. refl. – A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea 1924: 87). – Din șuman, șumăn „beat”.

Intrare: șumenit
șumenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumenit
  • șumenitul
  • șumenitu‑
  • șumeni
  • șumenita
plural
  • șumeniți
  • șumeniții
  • șumenite
  • șumenitele
genitiv-dativ singular
  • șumenit
  • șumenitului
  • șumenite
  • șumenitei
plural
  • șumeniți
  • șumeniților
  • șumenite
  • șumenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șumeni
  • șumenire
  • șumenit
  • șumenitu‑
  • șumenind
  • șumenindu‑
singular plural
  • șumenește
  • șumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șumenesc
(să)
  • șumenesc
  • șumeneam
  • șumenii
  • șumenisem
a II-a (tu)
  • șumenești
(să)
  • șumenești
  • șumeneai
  • șumeniși
  • șumeniseși
a III-a (el, ea)
  • șumenește
(să)
  • șumenească
  • șumenea
  • șumeni
  • șumenise
plural I (noi)
  • șumenim
(să)
  • șumenim
  • șumeneam
  • șumenirăm
  • șumeniserăm
  • șumenisem
a II-a (voi)
  • șumeniți
(să)
  • șumeniți
  • șumeneați
  • șumenirăți
  • șumeniserăți
  • șumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • șumenesc
(să)
  • șumenească
  • șumeneau
  • șumeni
  • șumeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șumenit

etimologie:

  • vezi șumeni
    surse: DEX '09 DEX '98

șumeni

etimologie:

  • șumen
    surse: DEX '09 DEX '98