2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șterpelit, ~ă a [At: GHICA, S. 492 / Pl: ~iți, ~e / E: șterpeli] (Pfm) Care este sustras (cu abilitate) Si: furat2 (1), (arg; fam) șparlit.

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.

șterpeli [At: COSTINESCU / V: (îvr) st~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterge + șparli] vt (Pop; rar) A atinge (ceva) ușor, în treacăt. 2 vt (Pfm) A sustrage cu abilitate Si: a fura (1), (reg) a șuchea2, a șuchiri (1), (arg; fam) a șparli (2), (arg) a șucări (7). 3 vi (Pfm; îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 4 vr (Reg) A dispărea (11).

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Familiar) A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și ii pune alta în loc. STĂNOIU, C. I. 126. Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116. Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. ◊ Absol. Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81. 2. (În expr.) A o șterpeli = a fugi (pe furiș, fără ca nimeni să prindă de veste); a o șterge, a o tuli. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41. Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169. 3. (Rar) A atinge (ceva) ușor și în treacăt. Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ♦ Tranz. fact. A face să se atingă puțin de ceva. Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.

A ȘTERPELÍ ~ésc tranz. pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterge. /Orig. nec.

șterpelí v. a atinge ușor în treacăt: acest muncitor numai șterpelește pământul; 2. a o șterge: am șterpelit-o d’acasă CR.; 3. a sustrage, a fura. [Origină necunoscută].

șterpelésc v. tr. (cp. cu ung. terpedni, a se întinde, saŭ törpülni, a se zgîrci). Fam. Ating ușor în treacăt: un glonț îĭ șterpeli urechea. Fig. Iron. Fur (șterg, cĭordesc): ĭ-a șterpelit punga. A o șterpeli, a o șpardi, a o șterge (a dispărea) pe furiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șterpelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 să șterpeleáscă

șterpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șterpeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTERPELÍ vb. v. fura, însuși, lua, sustrage.

șterpeli vb. v. FURA. ÎNSUȘI. LUA. SUSTRAGE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șterpelí (-lésc, -ít), vb.1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva ușor și în treacăt. Creație expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a șterge, 5,7 și 8 și formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. șterpeleală, s. f. (furt); șterpelici, s. m. (borfaș).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șterpeli, șterpelesc v. t. a fura

Intrare: șterpelit
șterpelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitul
  • șterpelitu‑
  • șterpeli
  • șterpelita
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliții
  • șterpelite
  • șterpelitele
genitiv-dativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitului
  • șterpelite
  • șterpelitei
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliților
  • șterpelite
  • șterpelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șterpeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șterpeli
  • șterpelire
  • șterpelit
  • șterpelitu‑
  • șterpelind
  • șterpelindu‑
singular plural
  • șterpelește
  • șterpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șterpelesc
(să)
  • șterpelesc
  • șterpeleam
  • șterpelii
  • șterpelisem
a II-a (tu)
  • șterpelești
(să)
  • șterpelești
  • șterpeleai
  • șterpeliși
  • șterpeliseși
a III-a (el, ea)
  • șterpelește
(să)
  • șterpelească
  • șterpelea
  • șterpeli
  • șterpelise
plural I (noi)
  • șterpelim
(să)
  • șterpelim
  • șterpeleam
  • șterpelirăm
  • șterpeliserăm
  • șterpelisem
a II-a (voi)
  • șterpeliți
(să)
  • șterpeliți
  • șterpeleați
  • șterpelirăți
  • șterpeliserăți
  • șterpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • șterpelesc
(să)
  • șterpelească
  • șterpeleau
  • șterpeli
  • șterpeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șterpeli familiar

  • 1. A sustrage ceva (cu abilitate).
    exemple
    • Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și îi pune alta în loc. STĂNOIU, C. I. 126.
      surse: DLRLC
    • Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116.
      surse: DLRLC
    • Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11.
      surse: DLRLC
    • absolut Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41.
      surse: DLRLC
    • Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169.
      surse: DLRLC
  • 3. rar A atinge ceva ușor și în treacăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 3.1. factitiv A face să se atingă puțin de ceva.
      exemple
      • Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.
        surse: DLRLC

etimologie: