2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPARLÍT, -Ă, șparliți, -te, adj. (Arg.) Șterpelit, furat. – V. șparli.

ȘPARLÍT, -Ă, șparliți, -te, adj. (Arg.) Șterpelit, furat. – V. șparli.

șparlit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: șparli] (Arg; fam) Șterpelit.

ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.

șparli [At: CREANGĂ, O. 214 / V: (arg) sp~, spâr~, ~rdi, șpăr~, șper~, șpur~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterpeli + pârli] (Arg; fam) 1 vi (Îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 2 vt# A șterpeli (2).

ȘPARLÍ, sparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.

ȘPARLÍ, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A șterpeli, a fura. Negustorii de tinichele și bomboane prinseră a striga mai tare, sfădindu-se cu țărăncile, apucînd de urechi copiii care li se băgau pe sub mînă să le șparlească marfa. CAMILAR, N. II 84. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o tuli, a o șterge. Văzînd eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă. CREANGĂ, O. A. 65.

A ȘPARLÍ ~ésc tranz. reg. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge; a șterpeli; a ciordi. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterpeli; a o șterge. /Orig. nec.

șpardésc, șparlésc și șperlésc v. tr. (d. șperlă, ca germ. sich aus dem staube machen și fr. prendre la poudre d’escampette). Mold. Fam. A o șpardi, a o pașli, a o șterpeli, a o șterge, a o șchelma, a spăla putina, a dispărea pe furiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șparlí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 să șparleáscă

șparlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șparleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPARLÍ vb. v. fura, lua, sustrage.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șparlit, -ă, șparliți, -te adj. furat

a o șparli expr. a pleca pe neobservate

Intrare: șparlit
șparlit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șparlit
  • șparlitul
  • șparlitu‑
  • șparli
  • șparlita
plural
  • șparliți
  • șparliții
  • șparlite
  • șparlitele
genitiv-dativ singular
  • șparlit
  • șparlitului
  • șparlite
  • șparlitei
plural
  • șparliți
  • șparliților
  • șparlite
  • șparlitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șparli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șparli
  • șparlire
  • șparlit
  • șparlitu‑
  • șparlind
  • șparlindu‑
singular plural
  • șparlește
  • șparliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șparlesc
(să)
  • șparlesc
  • șparleam
  • șparlii
  • șparlisem
a II-a (tu)
  • șparlești
(să)
  • șparlești
  • șparleai
  • șparliși
  • șparliseși
a III-a (el, ea)
  • șparlește
(să)
  • șparlească
  • șparlea
  • șparli
  • șparlise
plural I (noi)
  • șparlim
(să)
  • șparlim
  • șparleam
  • șparlirăm
  • șparliserăm
  • șparlisem
a II-a (voi)
  • șparliți
(să)
  • șparliți
  • șparleați
  • șparlirăți
  • șparliserăți
  • șparliseți
a III-a (ei, ele)
  • șparlesc
(să)
  • șparlească
  • șparleau
  • șparli
  • șparliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șparlit

etimologie:

  • vezi șparli
    surse: DEX '09 DEX '98

șparli

etimologie: