ȘPARLI, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A șterpeli, a fura. Negustorii de tinichele și bomboane prinseră a striga mai tare, sfădindu-se cu țărăncile, apucînd de urechi copiii care li se băgau pe sub mînă să le șparlească marfa. CAMILAR, N. II 84. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o tuli, a o șterge. Văzînd eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă. CREANGĂ, O. A. 65.