2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoricie sf vz șorecie

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

șoreciu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 47 / V: (reg) cioriciu, soriciu, ~riciu / Pl: ~ii / E: șoarece + -iu] 1 (Pop; d. părul1 sau d. culoarea cailor; pex; d. cai) Gri (2). 2 (Reg; îf șoriciu) Galben-cafeniu.

șoriciu1, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici1 + -iu] (Îvr) Șoricos.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoricíu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.

ȘORECÍU ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu

șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].

șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cî́mpiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoricíe (bot.) s. f., art. șoricía, g.-d. art. șoricíei; pl. șoricíi, art. șoricíile

șorecíu (pop.) adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi

șorecíu adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘORECÍU adj. v. cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

șoreciu adj. v. CENUȘIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șoricíe, adj. – Oi negre la care (cu trecerea anilor) li se decolorează lâna devenind roșiatică-cenușie, asemănătoare cu a șoarecelui de câmp (Georgeoni, 1926: 31). – Din șoarece (< lat. sorex, -icis) (Șăineanu, Scriban, MDA) + suf. -iu, -ie.

șoricíe, adj. – Oi negre la care (cu trecerea anilor) li se decolorează lâna devenind roșiatică-cenușie, asemănătoare cu a șoarecelui de câmp (Georgeoni 1926: 31). – Din șoarece (< lat. sorex, -icis).

șoricíu, -íe, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos.

Intrare: șoricie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoricie
  • șoricia
plural
  • șoricii
  • șoriciile
genitiv-dativ singular
  • șoricii
  • șoriciei
plural
  • șoricii
  • șoriciilor
vocativ singular
plural
Intrare: șoreciu
șoreciu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoreciu
  • șoreciul
  • șoreciu‑
  • șorecie
  • șorecia
plural
  • șorecii
  • șoreciii
  • șorecii
  • șoreciile
genitiv-dativ singular
  • șoreciu
  • șoreciului
  • șorecii
  • șoreciei
plural
  • șorecii
  • șoreciilor
  • șorecii
  • șoreciilor
vocativ singular
plural
șoriciu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoriciu
  • șoriciul
  • șoriciu‑
  • șoricie
  • șoricia
plural
  • șoricii
  • șoriciii
  • șoricii
  • șoriciile
genitiv-dativ singular
  • șoriciu
  • șoriciului
  • șoricii
  • șoriciei
plural
  • șoricii
  • șoriciilor
  • șoricii
  • șoriciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoreciu șoriciu

etimologie:

  • Șoarece + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98