4 definiții pentru șoricie

Ortografice DOOM

șoricie (bot.) s. f., art. șoricia, g.-d. art. șoriciei; pl. șoricii, art. șoriciile

Arhaisme și regionalisme

șoricíe, adj. (Oaie) neagră la care (cu trecerea anilor) i se decolorează lâna devenind roșiatică-cenușie, asemănătoare cu a șoarecelui de câmp. – Din șoarece (Șăineanu, Scriban, MDA) + suf. -iu, -ie.

șoricie, adj. – Oi negre la care (cu trecerea anilor) li se decolorează lâna devenind roșiatică-cenușie, asemănătoare cu a șoarecelui de câmp (Georgeoni, 1926: 31). – Din șoarece (< lat. sorex, -icis) (Șăineanu, Scriban, MDA) + suf. -iu, -ie.

șoricie, adj. – Oi negre la care (cu trecerea anilor) li se decolorează lâna devenind roșiatică-cenușie, asemănătoare cu a șoarecelui de câmp (Georgeoni 1926: 31). – Din șoarece (< lat. sorex, -icis).

Intrare: șoricie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoricie
  • șoricia
plural
  • șoricii
  • șoriciile
genitiv-dativ singular
  • șoricii
  • șoriciei
plural
  • șoricii
  • șoriciilor
vocativ singular
plural