2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘORECÍE, (2) șorecii, s. f. 1. (Reg.) Șoricioaică (2). 2. (Bot.) Coada-șoricelului. – Șoarece + suf. -ie.

șorecie sf [At: MOLNAR, D. 66 / V: (reg) ~ricie / Pl: ~ii / E: șoarece + -ie] (Reg) 1 Șoricioaică (12). 2 (Bot) Coada-șoricelului (Achillea millefolium).

ȘORECÍE s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -ie.

ȘORECÍE s. f. (Popular) Șoricioaică (2). La circiumă ajuns odată, întrebă pe cîrciumar de rachiu tare și de șorecie. PAMFILE, M. R. I 352. Să iei șorecie d-o para. PĂSCULESCU, L. P. 299. Tot atunci îi dete și un fișic cu șorecie pisată mărunt, cu care el trebuia să-și omoare tovarășul. I. CR. III 240.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

șoreciu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 47 / V: (reg) cioriciu, soriciu, ~riciu / Pl: ~ii / E: șoarece + -iu] 1 (Pop; d. părul1 sau d. culoarea cailor; pex; d. cai) Gri (2). 2 (Reg; îf șoriciu) Galben-cafeniu.

șoriciu1, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici1 + -iu] (Îvr) Șoricos.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoricíu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.

ȘORECÍU ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu

șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].

șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cî́mpiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șorecíe1 (otravă) (reg.) s. f., art. șorecía, g.-d. șorecíi, art. șorecíei

*șorecíe2 (plantă) s. f., art. șorecía, g.-d. art. șorecíei; pl. șorecíi, art. șorecíile

șorecíe (otravă) s. f., art. șorecía, g.-d. art. șorecíei; pl. șorecíi

șorecíu (pop.) adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi

șorecíu adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: șorecie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șorecie
  • șorecia
plural
  • șorecii
  • șoreciile
genitiv-dativ singular
  • șorecii
  • șoreciei
plural
  • șorecii
  • șoreciilor
vocativ singular
plural
Intrare: șoreciu
șoreciu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoreciu
  • șoreciul
  • șoreciu‑
  • șorecie
  • șorecia
plural
  • șorecii
  • șoreciii
  • șorecii
  • șoreciile
genitiv-dativ singular
  • șoreciu
  • șoreciului
  • șorecii
  • șoreciei
plural
  • șorecii
  • șoreciilor
  • șorecii
  • șoreciilor
vocativ singular
plural
șoriciu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoriciu
  • șoriciul
  • șoriciu‑
  • șoricie
  • șoricia
plural
  • șoricii
  • șoriciii
  • șoricii
  • șoriciile
genitiv-dativ singular
  • șoriciu
  • șoriciului
  • șoricii
  • șoriciei
plural
  • șoricii
  • șoriciilor
  • șoricii
  • șoriciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șorecie

etimologie:

  • Șoarece + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98

șoreciu șoriciu

etimologie:

  • Șoarece + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98