10 intrări

Articole pe această temă:

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoarece sm [At: (a. 1652) GCR I, 161/4 / V: ~rec, (reg) cioarce, cioaric, cioarice, șăr~, șărici, ~rce, ~ric, ~rice, șorice, (îvr) soarice / Pl: ~eci / E: ml sorex, -icis] 1 (Șîc ~-de-casă) Mic mamifer din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit, cu coada lungă și subțire (care trăiește pe lângă așezările omenești) Si: (reg) paruș, șoacăț2 (6), șomâc (1), șomârdoc (1) (Mus musculus). 2 (Șîc ~-de-câmp, ~-de-mișună, ~-berc) Șoarece (1) de culoare cenușie-roșcată care își face culcușul sub pământ, în câmp, și care se hrănește mai ales cu cereale, producând mari pagube Si: (reg) șoacăț2 (7), șomâc (2), șomârdoc (2) (Microtus arvalis). 3 (Șîc ~-de-câmp) Șoarecele (2) Apodemus agrarius Si: (reg) șoacăț2 (8), șomâc (3), șomârdoc (3). 4 (Șîc ~-de-pădure) Șoarece (1) care trăiește în pădure Si: (reg) șoacăț2 (9), șomâc (4), șomârdoc (4) (Apodemus sylvaticus). 5 (Șîc ~-pitic) Șoarecele (1) Mycromys minutus Si: (reg) șoacăț2 (10), șomâc (5), șomârdoc (5). 6 (Șîc ~-scurmător, ~-roșu) Șoarecele (1) Clethrionomys glareolus Si: (reg) șoacăț2, șomâc (6), șomârdoc (6). 7 (Zlg; pop; îc) ~-de-apă (sau ~-de-baltă) Mic mamifer omnivor care trăiește în apropierea apelor (Arvicola amphibius). 8 (Zlg; pop; îc) ~-alunar Pârș-roșu (Muscardinus avellanarius). 9 (Reg; șîc ~rice-de-pădure, ~-roșu-de-pădure, ~-de-moară, ~rec-morăresc, ~-mare) Șobolan (1) (Rattus norvegicus). 10 (Zlg; reg; șîc ~-mare-de-pădure, ~-de-pădure, ~-mare, ~-cu-bot-ascuțit) Chițcan (Sorex araneus). 11 (Orn; pop; șîc ~-cu-aripi) Liliac (Vespertilis murinus). 12 (Zlg; reg; îc) ~-chior Cârtiță (Talpa europaea). 13 (Zlg; Mun; îc) ~-bălțat Orbeț (Spalax microphtalmus). 14 (Reg; îc) ~-de-mare Pește de mare, asemănător cu mihalțul (Motella tricirrhata). 15 (Iht; reg; îae) Limbă-de-mare (Solea impar). 16 (Fam; îe) A trăi (sau a se iubi, a se avea etc.) ca ~le cu pisica (sau cu mâța) A fi în relații foarte rele (unii cu alții). 17 (Fam; îe) A se juca (sau a glumi) (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu ~le A-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. 18 (Reg; îe) I-au mas ~ecii în pântece (sau în burtă) Se spune despre un om foarte flămând. 19 (Pfm; îe) A fi ud (sau murat) ca un ~ A fi foarte ud. 20 (Fam; îlav) În gaură (sau, reg, în bortă) de ~ (sau, reg, în borta ~ricului) Într-un loc ascuns, care nu poate fi găsit ușor. 21 (Reg; îe) A fi sătul ca ~le în biserică A fi foarte flămând. 22 (Reg; îe) A fi calic (sau sărac) ca ~le bisericii (sau din biserică, în biserică) A fi foarte sărac. 23 (Pop; îlav) (Nici) cât să chiorăști un ~ sau cât să orbești un ~ chior Foarte puțin. 24 (Fam; îlav) Când se va împrieteni ~le cu pisica Niciodată. 25 (Adesea dep; îs) ~ de bibliotecă Persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului în bibliotecă, citind și studiind. 26 (Îs) ~ de birou Birocrat (1). 27 (Arg; îs) ~ de hotel Hoț (1). 28 (Reg; mpl) Boală a cornutelor și a cailor, care se manifestă prin apariția unor umflături pe burtă sau pe grumaz. 29 (Reg) Soi de castravete mic, cu coada în spirală.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă, se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece-de-câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece-de-pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).Șoarece de bibliotecă = se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece de câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece de pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

ȘOÁRECE, șoareci, s. m. (Și în forma șoarec) Mic animal din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușie-închisă, cu botul ascuțit, cu coada lungă (și subțire) și cu mișcările repezi (Mus musculus). Un șoarec trece covorul. BENIUC, V. 137. Cum nu sînt un șoarec, doamne -măcar totuși are blană. EMINESCU, N. 42. Zmeul are gînd rău cu noi, ziua ne pune la muncă și noaptea ne-nchide în turnul ăsta plin de șoareci. ALECSANDRI, T. I 440. El rămîne prins Ca șoarecul de mîță. NEGRUZZI, S. II 244. Șoarece de bibliotecă, se zice (adesea depreciativ) despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Complexa personalitate a lui Helicide cuprinde, alături de oratorul public și de profet, pe un om de texte, pe un șoarece de bibliotecă, trăind cea mai mare parte a vieții lui în traducerea, compulsarea și comentarea marilor autori vechi și moderni. VIANU, A. P. 39. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca mîța cu șoarecele, se spune despre cei care nu se pot suferi și se ceartă într-una. I-au mas șoarecii în pîntece, se spune despre un om foarte flămînd. Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pîntece. Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, P. 259. (Nici) în gaură (sau în bortă) de șoarece = (nici) în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, (nici) în gaură de șarpe, v. șarpe. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. ◊ Compuse: șoarece-de-cîmp = mic rozător de cîmp, care face stricăciuni în pepiniere, culturi de cereale etc. (Microtus arvalis). [Păsărelele] furnică pe jos ca niște șoareci-de-cîmp; nu pot zbura și copiii le prind cu mîna. BART, B. 168. Șoarecii-de-cîmp și mai ales chițoranii strică îndeajuns. PAMFILE, A. R. 92; șoarece-de-pădure = animal rozător, ceva mai mare decît șoarecele-de-casă, care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). – Variante: șoárec, șoáric (ȘEZ. II 107) s. m.

ȘOÁRECE ~i m. Mamifer rozător dăunător, de talie mică, cu blană cenușie, cu bot ascuțit și cu coadă lungă, subțire. ◊ ~ de câmp specie de șoarece care trăiește în câmp, cauzând mari daune semănăturilor. ~ de pădure specie de șoarece care trăiește în pădure. ~ de birou birocrat. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu ~ele a se amuza pe socoteala cuiva, ținându-l într-o permanentă încordare. (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de ~ (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare. [Sil. șoa-re-ce] /<lat. sorex, ~icis

șoarece m. mic cuadruped rozător și foarte stricăcios unde se încuiba. [Lat. SORICEM].

șoárece (vest) și șoárice (est) m. (lat. sórex, sóricis, vgr. ῾ýrax; it. sorcio, sp. sorce. Pv. soritz și fr. souris d. lat. sorex, *soricis. Din sorex s’a făcut rom. direct șoarice din cauza lungimiĭ luĭ o, apoĭ cĭoarice, ca și’n cimpoĭ, cĭutură, căcĭulă, cĭut, cepeleag). Un cŭadruped rozător care trăĭește în găurĭ pe lîngă om orĭ pe la cîmp (mus músculus). E cel maĭ mic mamifer. Fig. A trăi ca șoaricele cu pisica, a nu trăi în pace cu cineva. – În nord și șoaric și cĭoarice. V. guzgan, gîndac, șomîc.

ȘOÁREC s. m. v. șoarece.

ȘOÁRIC s. m. v. șoarece.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoárece s. m., pl. șoáreci

șoárece s. m., pl. șoáreci

!șoárece de bibliotécă s. m., pl. șoáreci de bibliotécă

șoárece-alunár (animal) s. m.[1]

  1. Corectat de noi, în original figurează: șoárece-alunár (animal) s. m. + prep. + s. f. gall

!șoárece-bălțát (animal) s. m., pl. șoáreci-bălțáți

!șoárece-de-ápă (animal) s. m., pl. șoáreci-de-ápă

!șoárece-de-cấmp (animal) s. m., pl. șoáreci-de-cấmp

!șoárece-de-máre (pește) s. m., pl. șoáreci-de-máre

șoárece de bibliotécă s. m. + prep. + s. f.

arată toate definițiile

Intrare: șoarece
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece
  • șoarecele
plural
  • șoareci
  • șoarecii
genitiv-dativ singular
  • șoarece
  • șoarecelui
plural
  • șoareci
  • șoarecilor
vocativ singular
  • șoarece
plural
  • șoarecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarec
  • șoarecul
  • șoarecu‑
plural
  • șoareci
  • șoarecii
genitiv-dativ singular
  • șoarec
  • șoarecului
plural
  • șoareci
  • șoarecilor
vocativ singular
  • șoarecule
  • șoarece
plural
  • șoarecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoaric
  • șoaricul
  • șoaricu‑
plural
  • șoarici
  • șoaricii
genitiv-dativ singular
  • șoaric
  • șoaricului
plural
  • șoarici
  • șoaricilor
vocativ singular
  • șoaricule
  • șoarice
plural
  • șoaricilor
Intrare: șoarece de bibliotecă
șoarece de bibliotecă substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece de bibliote
  • șoarecele de bibliote
plural
  • șoareci de bibliote
  • șoarecii de bibliote
genitiv-dativ singular
  • șoarece de bibliote
  • șoarecelui de bibliote
plural
  • șoareci de bibliote
  • șoarecilor de bibliote
vocativ singular
  • șoarece de bibliote
plural
  • șoarecilor de bibliote
Intrare: șoarece-alunar
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-alunar
  • șoarecele-alunar
plural
genitiv-dativ singular
  • șoarece-alunar
  • șoarecelui-alunar
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-bălțat
șoarece-bălțat substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-bălțat
  • șoarecele-bălțat
plural
  • șoareci-bălțați
  • șoarecii-bălțați
genitiv-dativ singular
  • șoarece-bălțat
  • șoarecelui-bălțat
plural
  • șoareci-bălțați
  • șoarecilor-bălțați
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-chior
șoarece-chior substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-chior
  • șoarecele-chior
plural
  • șoareci-chiori
  • șoarecii-chiori
genitiv-dativ singular
  • șoarece-chior
  • șoarecelui-chior
plural
  • șoareci-chiori
  • șoarecilor-chiori
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-apă
șoarece-de-apă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-a
  • șoarecele-de-a
plural
  • șoareci-de-a
  • șoarecii-de-a
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-a
  • șoarecelui-de-a
plural
  • șoareci-de-a
  • șoarecilor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-câmp
șoarece-de-câmp substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-câmp
  • șoarecele-de-câmp
plural
  • șoareci-de-câmp
  • șoarecii-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-câmp
  • șoarecelui-de-câmp
plural
  • șoareci-de-câmp
  • șoarecilor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-mare
șoarece-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-mare
  • șoarecele-de-mare
plural
  • șoareci-de-mare
  • șoarecii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-mare
  • șoarecelui-de-mare
plural
  • șoareci-de-mare
  • șoarecilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-pădure
șoarece-de-pădure substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-pădure
  • șoarecele-de-pădure
plural
  • șoareci-de-pădure
  • șoarecii-de-pădure
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-pădure
  • șoarecelui-de-pădure
plural
  • șoareci-de-pădure
  • șoarecilor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: urechea-șoarecelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urechea-șoarecelui
plural
genitiv-dativ singular
  • urechii-șoarecelui
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoarece mus musculus microtus arvalis motella tricirrhata șoarec șoaric

  • 1. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: șoricel șoricuț 4 exemple
    exemple
    • Un șoarec trece covorul. BENIUC, V. 137.
      surse: DLRLC
    • Cum nu sînt un șoarec, doamne – măcar totuși are blană. EMINESCU, N. 42.
      surse: DLRLC
    • Zmeul are gînd rău cu noi, ziua ne pune la muncă și noaptea ne-nchide în turnul ăsta plin de șoareci. ALECSANDRI, T. I 440.
      surse: DLRLC
    • El rămîne prins Ca șoarecul de mîță. NEGRUZZI, S. II 244.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Șoarece de birou = birocrat, -ă
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pîntece. Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, P. 259.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. expresie În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212.
        surse: DLRLC

etimologie:

șoarece de bibliotecă

  • 1. Persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Complexa personalitate a lui Helicide cuprinde, alături de oratorul public și de profet, pe un om de texte, pe un șoarece de bibliotecă, trăind cea mai mare parte a vieții lui în traducerea, compulsarea și comentarea marilor autori vechi și moderni. VIANU, A. P. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

șoarece-de-câmp

  • 1. Mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Păsărelele] furnică pe jos ca niște șoareci-de-cîmp; nu pot zbura și copiii le prind cu mîna. BART, B. 168.
      surse: DLRLC
    • Șoarecii-de-cîmp și mai ales chițoranii strică îndeajuns. PAMFILE, A. R. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

șoarece-de-pădure

  • 1. Animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

urechea-șoarecelui

etimologie: