2 intrări

51 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘFÁRĂ1 s. f. v. sfară.

ȘFÁRĂ2 s. f. v. sfoară.

șfară f. Mold. sfoară: o șfară de mătase; fig. tot m’a tras pe șfară CR.

SFÁRĂ s. f. (Pop.) Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara.

SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a da sfară în țară, v. sfară. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.] – Din ngr. sfóra.

ȘFOÁRĂ s. f. v. sfoară.

sfa1 sf [At: MOXA, 354/29 / V: (reg) șf~ / Pl: ~re, (înv) sfări / E: slv сквара] 1 Miros greu (cu fum înecăcios) rezultat din arderea grăsimilor, a cărnii, a (mucurilor) lumânărilor de seu etc. 2 Fum înecăcios Si: mârlăiță. 3 (Rar; îe) A da ~ în țară (Rar) A semnaliza un pericol sau a vesti ceva prin aprindere de focuri în anumite locuri. 4 (Pop; rar; îe) A da ~ în țară (sau în sat, în mahala etc.) A anunța (1). 5 (Înv) Jertfă adusă divinităților păgâne (prin sacrificiu și ardere pe altar). 6 (Înv) Jertfă umană.

sfoa [At: ANON. CAR. / V: (îrg) sfa, șfa (Pl: șferi, șfere, șfări), (înv) sfo, sva, (reg) svoa~, șfoa~, ișf~ / Pl: ~ori și (reg) ~re / E: ns cf slv съвора, ucr свора] 1 sf Fir lung obținut din împletirea mai multor fibre textile (de in, de cânepă, de bumbac etc.), care se întrebuințează mai ales la legat Si: (reg) strajă, șpagat, șpargă1, (înv) ață. 2 sf (Îla; d. ornamente) În ~ În formă de șnur, sau de linie ieșită în relief. 3 sf (Fam; îlv) A trage (pe cineva) pe ~ A înșela (pe cineva). 4 sf (Îlv) A trage (sau a învârti) ~orile A unelti în ascuns, cu abilitate. 5 sf (Rar; îlv) A ține (ceva) ~ A continua (ceva). 6 sf (Îlv) A întinde ~ (prea tare sau prea mult) A fi obraznic. 7 sf (Îlv) A ține în mână ~orile A stăpâni. 8 sf (Îal) A domina (1). 9 sf (Îe; pcf „sfară”) A da ~ (în țară, rar, în târg, în mahala, în sat etc.) A răspândi o veste. 10 sf (Reg; îe) A lega (pe cineva) ~ A lega foarte strâns. 11 sf (Îlv) A trage (sau a așeza) cu ~ra (sau ca după ~) A alinia (1). 12 sf (Pop; șîs ~ cu plumb) Fir cu plumb. 13 sf (Rar) Șuviță fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, folosită la legat. 14 sf Lucruri înșirate pe o sfoară (1). 15 av (În legătură cu verbe de mișcare) Fără să se abată din drum Si: direct. 16-17 sf (Rar) Sfor2 (1-2). 18 sf Unitate de măsură (agrară) folosită la calcularea suprafețelor de teren (a cărei valoare a variat de la o epocă la alta). 19 sf (De obicei urmat de determinări ca „de pământ”, „de moșie”, „de țarină” etc.) Suprafață de teren arabil de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 20 sf Figură de gimnastică sau de balet care constă în menținerea trunchiului în poziție verticală și cu picioarele întinse complet (în unghi drept cu trunchiul) pe aceeași linie, în direcții opuse Si: șpagat. 21 sf (Îs) ~ în față Sfoară (20) executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. 22 sf (Reg) Pripon. 23 sf (Rar) Undiță. 24 sf Strună (a ferăstrăului).

SFÁRĂ s. f. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara.

SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.] – Probabil din ngr. sfóra.

SFÁRĂ2 s. f. Fum înecăcios și miros greu rezultat din arderea grăsimilor; p. ext. fum, coloană de fum. (Atestat în forma șfară) Aprindeau pe corhane mai multe focuri decît aveau stîni; și răzășii, din depărtarea la care se aflau, numărau șfară de fum după șfară de fum. SADOVEANU, N. P. 191. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspîndi o veste. Sfară se dete în țară de această fericită întîmplare. ISPIRESCU, L. 141. Variantă: șfáră s. f.

SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung și gros obținut din împletirea mai multor fibre textile și folosit în special la legat obiecte. La nouă erau în paturi, în aceeași odaie cu geamantanele, care se odihneau în mijloc, lîngă două boccele legate foarte rău cu o sfoară. BASSARABESCU, V. 44. [Părintele Duhu] și-a atîrnat la piept o cruce mare de lemn, legată cu sfoară groasă de cînepă. CREANGĂ, A. 138. Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462. ◊ (În metafore și comparații) Vinele gîtului se umflaseră sfori groase. C. PETRESCU, Î. II 106. (Cu aluzie la linia neîntreruptă, dreaptă a firului) Deși era zece noaptea și interogatorul dura de la două după-amiază, totuși magistratul se simțea în stare să-l ție sfoară pînă a doua zi dimineața. POPA, V. 226. Să vină sfoară acasă. RETEGANUL, P. IV 25. ◊ Sfoara apei = sforul apei, v. sfor. Nu aveam cum s-o ținem mereu pe sfoara apei. V. ROM. octombrie 1953, 5. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile. În zadar am rostit: Nu întindeți sfoara prea tare... ALECSANDRI, T. I 304. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). Cine avea curaj mai mult își trăgea pe sfoară patronul la vreo cumpărătură. PAS, Z. I 258. Rîdea-n el cînd se gîndea cum are să tragă toată lumea pe sfoară. SLAVICI, O. I 325. Vrei să mă tragi pe sfoară, tu, pe mine? CARAGIALE, O. III 55. A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. Take Georgescu trăgea sforile, cultivînd un vag spirit corporatist. PAS, Z. I 301. Tras cu sfoara = drept, aliniat. Nu poate tăgădui că ulițile orașelor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea. NEGRUZZI, S. I 70. (Impropriu). A da sfoară în țară = a da sfară în țară, v. sfară. Și-l făcu să dea sfoară în țară că cine se va găsi ca să lecuiască pe împărăteasa... va dobîndi de la dînsul multe daruri și mari bogății. POPESCU, B. II 4. (Cu parafrazarea expresiei) A dat sfoară prin mahala despre cele ce aflase. PAS, Z. I 86. ♦ Fîșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. Am mamă-n deal și-albastră-i haina ei, Dar n-are brîu și-adună sfori de tei. COȘBUC, P. I 288. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețe de teren. Pogoanele țăranilor sînt mai mici la măsurătoare și ale proprietarilor sînt mai mari. Sfoara la pogonul omului se scurtează, la a moșierului se lungește. PAS, Z. II 26. ♦ Teren agricol, pămînt de cultură. Fata a adus la casa bărbatului lacra cu țoale, zestrea într-o sfoară de pămînt, în vite. STANCU, D. 278. Micul acest proprietar... are o sfoară ca de 20 pînă la 25 fălci de pămînt. I. IONESCU, D. 194. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică; moșioară. Casa... spunea că e modestă, ca și sfoara de moșie, de nu știu cîte pogoane. C. PETRESCU, Î. II 237. Bine-ți merge, părințele! mai cumpărași o sfoară de moșie. CARAGIALE, O. I 354. 3. Figură de gimnastică, constînd în șederea pe jos cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = aceeași poziție de gimnastică, cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. – Variante: șfoáră (CREANGĂ, A. 33), sfáră, sferi (ALECSANDRI, P. P. 103), șfáră, șferi (CREANGĂ, P. 236, SEVASTOS, C. 254), s. f.

SFÁRĂ f. Fum cu miros specific provenit din arderea grăsimilor sau a cărnii. ◊ A da ~ în țară a da de știre; a vesti. /<sl. skvara

SFOÁRĂ sfori f. 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~.Tras cu ~a (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde ~a prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe ~ a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulțime de obiecte similare înșirate pe astfel de fir; șirag. O ~ de ardei. 3) înv. Unitate de măsură pentru suprafețe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) înv. Fâșie (îngustă) de pământ arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. švora

SFARĂ s.f. (Mold.) Dîră de fum. Să umplură toate cetăți și orașe de răgetele dobitoacelor . . . și de fumul jărtvelor și era pretutinderea mare greutate și văzduhul să-mplu de sfară. DOSOFTEI, VS. Dobitoace giunghia și aprindea pre jărtăvnic și să înălța sfara dreptu la ceriu și primiia Dumnedzău jărtva lui Avel. NCL. I, 12; cf, DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. skvara.

sfară f. 1. fum, fumul dela lumânări de pe altar: se înalță sfară drept la cer; 2. fig. veste, svon: împăratul dase sfară în țară ISP. [Slav. SKVARA, fum, miros de bucătărie].

sfoară f. 1. funișoară din fire de cânepă; fig. a trage pe sfoară, a păcăli pe cineva (locuțiune luată din jocul păpușilor); 2. ața sau șnurul dulgherului; 3. ceeace s’atârnă de o sfoară: o sfoară de ceapă, de usturoiu; 4. fășie mică și îngustă de pământ: o sfoară de moșie. [Slav. SŬVORA, copcă, cataramă].

sfoară f. V. sfară: dădu sfoară ’n țară POP.

1) sfáră f., pl. sfărĭ (vsl. skvara, a.î.). Vechĭ. Miros de grăsime, de carne arsă, de lumînărĭ de seŭ ș.a. Jertfă oferită zeilor păgîneștĭ. Fig. Veste, zvon, numai în loc. a da sfară’n țară, a divulga, a anunța pretutindenĭ, a da alarma (une-orĭ confundat cu sfoară, ca la Pan). – În nord (azĭ) șfară, pl. șferĭ, de unde și șfărărie (Btș.), fum din topirea grăsimiĭ. V. telegraf.

sfoáră f., pl. sforĭ (ngr sfóra, sfoară, d. vgr. sŭnora, svora, cataramă, d. sŭ-vratiti, a învirti; rut. svára, ogdon; rus. svóra, pol. swora, sfora, păreche de cîni legați la vînătoare. V. vîrtej). Sud. Fir suptire de cînepă (maĭ gros de cît ata) care se întrebuințează la legat pachetele, la verificat o linie dreaptă (cum face dulgheru clnd întinde ciripia) ș.a. Funie de ceapă orĭ de usturoĭ făcută împletind frunzele lor. Curea, moșioară lungă și îngustă: o sfoară de moșie. A trage sforile, a unelti din ascuns (ca cel ce trage sforile la jocu păpușilor). A trage pe sfoară, a păcăli, a’nșela. Caĭ înhămațĭ la sfoară, caĭ înaintașĭ (o păreche înaintea celeĭ-lalte, à la Daumont. V. bulziș). Adv. Direct, întins: a veni sfoară acasă. – În Mold. sud sfoară și șfoară. În nord șfară, pl. șferĭ. V. sfară 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+șfa (fumegare) (pop.) s. f. (în: a da ~ în țară)

!sfa (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfarei; pl. sfare

sfoa (fir) s. f., g.-d. art. sforii; pl. sfori

sfoáră s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFOÁRĂ s., adv. 1. s. (Ban., Transilv. și Bucov.) șpagat, (Transilv. și Maram.) șpargă, (înv.) ață. (Un ghem de ~.) 2. s. (TEHN.) coardă, strună. (~ a ferăstrăului.) 3. s. (SPORT) șpagat. (~ în gimnastică.) 4. adv. ață, direct, drept, neocolit, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.)

SFOÁRĂ s. v. fir de plumb, pripon.

SFOA s., adv. 1. s. (Ban., Transilv. și Bucov.) spagat, (Transilv. și Maram.) șpargă, (înv.) ață. (Un ghem de ~.) 2. s. (TEHN.) coardă, strună. (~ a ferăstrăului.) 3. s. (SPORT) șpagat. (~ în gimnastică.) 4. adv. ață, direct, drept, neocolit, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfáră s. f.1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă.

sfoáră (-óri), s. f.1. Coardă, fir. – 2. (Înv.) Laț, șnur, împletitură. – 3. Lamă la ferăstrăul de mînă. – 4. Bucată (de teren). – 5. Truc, șiretenie, secret, partea invizibilă a unui negoț. – Var. Mold. șfară. Sl. sŭvora (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 341; Conev 94), cf. cr., slov., ceh., rus. svora, pol. sfora, ngr. σφόρα (Roesler 576; Meyer, Neugr. St., II, 60). Var. mold. reproduce vocalismul rut., dar ș- nu este clar; cf. șfară. Sensul 4 există și în funie. Der. sfor, s. n. (sensul curent de apă, curent central al rîurilor), din sb. svor (Candrea), cf. sp. hilero; sforar, s. m. (meseriaș care face sfori; intrigant, uneltitor); sforărie, s. f. (frîngherie; uneltire); șfărui, vb. (Mold., a lega cu sfoară sau cu șnur); însfora, vb. (a lega, a uni două scule de pescuit). – Din rom. provine rut. swara (Miklosich, Wander., 21).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șfáră, s.f. – Sfoară, funie: „Nu trebe mai mare șfară / Ca străină dusă-n țară; / Nu trebe mai mare fune / Ca străină dusă-n lume” (Calendar, 1980: 88). – Cf. sfoară (< sl. sǔvora) (MDA).

șfáră, s.f. – Sfoară, funie: „Nu trebe mai mare șfară / Ca străină dusă-n țară; / Nu trebe mai mare fune / Ca străină dusă-n lume” (Calendar 1980: 88). – Din sfoară (< sl. sǔvora).

sfáră, s.f. – 1. Fum înecăcios. 2. Miros de carne sau de grăsime încinsă (Lenghel, 1979). – Din sl. skvara „fum, miros de bucătărie” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX). Cuv. rom. > țig. suvara „veste” (Graur, cf. DER; MDA).

sfáră, s.f. – 1. Fum înecăcios. 2. Miros de carne sau de grăsime încinsă (Lenghel 1979). – Din sl. skvara (Miklosich, Cihac cf. DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da sfară / sfoară-n țară expr. a lansa un zvon, a da de știre.

a da sfoară la zmeu expr. a lenevi, a trândăvi.

a trage în piept / pe sfoară expr. a înșela, a păcăli.

a trage sforile expr. a unelti pe ascuns / cu abilitate.

dă-i sfoară! expr. zi mai departe!, nu te opri!

Intrare: sfară / șfară (fum)
sfară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfare
  • sfarele
genitiv-dativ singular
  • sfare
  • sfarei
plural
  • sfare
  • sfarelor
vocativ singular
plural
șfară2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfa
  • șfara
plural
  • șfare
  • șfarele
genitiv-dativ singular
  • șfare
  • șfarei
plural
  • șfare
  • șfarelor
vocativ singular
plural
sfară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfări
  • sfările
genitiv-dativ singular
  • sfări
  • sfării
plural
  • sfări
  • sfărilor
vocativ singular
plural
șfară1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfa
  • șfara
plural
  • șferi
  • șferile
genitiv-dativ singular
  • șferi
  • șferii
plural
  • șferi
  • șferilor
vocativ singular
plural
Intrare: sfoară
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfoa
  • sfoara
plural
  • sfori
  • sforile
genitiv-dativ singular
  • sfori
  • sforii
plural
  • sfori
  • sforilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfoa
  • șfoara
plural
  • șfori
  • șforile
genitiv-dativ singular
  • șfori
  • șforii
plural
  • șfori
  • șforilor
vocativ singular
plural
sfară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfări
  • sfările
genitiv-dativ singular
  • sfări
  • sfării
plural
  • sfări
  • sfărilor
vocativ singular
plural
șfară2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfa
  • șfara
plural
  • șfare
  • șfarele
genitiv-dativ singular
  • șfare
  • șfarei
plural
  • șfare
  • șfarelor
vocativ singular
plural
șfară1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfa
  • șfara
plural
  • șferi
  • șferile
genitiv-dativ singular
  • șferi
  • șferii
plural
  • șferi
  • șferilor
vocativ singular
plural
sfară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfare
  • sfarele
genitiv-dativ singular
  • sfare
  • sfarei
plural
  • sfare
  • sfarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfa, sfare / șfa, șfaresubstantiv feminin

  • 1. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Aprindeau pe corhane mai multe focuri decît aveau stîni; și răzășii, din depărtarea la care se aflau, numărau șfară de fum după șfară de fum. SADOVEANU, N. P. 191. DLRLC
    • chat_bubble A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Sfară se dete în țară de această fericită întîmplare. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
etimologie:

sfoa, sforisubstantiv feminin

  • 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: sforicică
    • format_quote La nouă erau în paturi, în aceeași odaie cu geamantanele, care se odihneau în mijloc, lîngă două boccele legate foarte rău cu o sfoară. BASSARABESCU, V. 44. DLRLC
    • format_quote [Părintele Duhu] și-a atîrnat la piept o cruce mare de lemn, legată cu sfoară groasă de cînepă. CREANGĂ, A. 138. DLRLC
    • format_quote Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Vinele gîtului se umflaseră sfori groase. C. PETRESCU, Î. II 106. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Deși era zece noaptea și interogatorul dura de la două după-amiază, totuși magistratul se simțea în stare să-l ție sfoară pînă a doua zi dimineața. POPA, V. 226. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Să vină sfoară acasă. RETEGANUL, P. IV 25. DLRLC
    • 1.1. Sfoara apei = sforul apei. DLRLC
      • format_quote Nu aveam cum s-o ținem mereu pe sfoara apei. V. ROM. octombrie 1953, 5. DLRLC
    • 1.2. Mulțime de obiecte similare înșirate pe astfel de fir. NODEX
      sinonime: șirag
      • format_quote O sfoară de ardei. NODEX
    • 1.3. Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am mamă-n deal și-albastră-i haina ei, Dar n-are brîu și-adună sfori de tei. COȘBUC, P. I 288. DLRLC
    • chat_bubble A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: exagera
      • format_quote În zadar am rostit: Nu întindeți sfoara prea tare... ALECSANDRI, T. I 304. DLRLC
    • chat_bubble A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: înșela
      • format_quote Cine avea curaj mai mult își trăgea pe sfoară patronul la vreo cumpărătură. PAS, Z. I 258. DLRLC
      • format_quote Rîdea-n el cînd se gîndea cum are să tragă toată lumea pe sfoară. SLAVICI, O. I 325. DLRLC
      • format_quote Vrei să mă tragi pe sfoară, tu, pe mine? CARAGIALE, O. III 55. DLRLC
    • chat_bubble A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: unelti
      • format_quote Take Georgescu trăgea sforile, cultivînd un vag spirit corporatist. PAS, Z. I 301. DLRLC
    • chat_bubble impropriu A da sfoară în țară = a da sfară în țară, DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-l făcu să dea sfoară în țară că cine se va găsi ca să lecuiască pe împărăteasa... va dobîndi de la dînsul multe daruri și mari bogății. POPESCU, B. II 4. DLRLC
      • format_quote A dat sfoară prin mahala despre cele ce aflase. PAS, Z. I 86. DLRLC
    • chat_bubble Tras cu sfoara = foarte drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: aliniat
      • format_quote Nu poate tăgădui că ulițile orașelor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
  • 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pogoanele țăranilor sînt mai mici la măsurătoare și ale proprietarilor sînt mai mari. Sfoara la pogonul omului se scurtează, la a moșierului se lungește. PAS, Z. II 26. DLRLC
    • 2.1. Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Fata a adus la casa bărbatului lacra cu țoale, zestrea într-o sfoară de pămînt, în vite. STANCU, D. 278. DLRLC
      • format_quote Micul acest proprietar... are o sfoară ca de 20 pînă la 25 fălci de pămînt. I. IONESCU, D. 194. DLRLC
    • chat_bubble Sfoară de moșie = moșie mică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: moșioară
      • format_quote Casa... spunea că e modestă, ca și sfoara de moșie, de nu știu cîte pogoane. C. PETRESCU, Î. II 237. DLRLC
      • format_quote Bine-ți merge, părințele! mai cumpărași o sfoară de moșie. CARAGIALE, O. I 354. DLRLC
  • 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

2 articole lingvistice