2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

școlit2, ~ă smf, a [At: SBIERA, F. S. 119 / Pl: ~iți, ~e / E: școli] 1-2 (Persoană) instruită.

școlit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: școli] Instruire.

ȘCOLÍT, -Ă, școliți, -te, adj. (Rar) Învățat, instruit.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

școli [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lesc / E: școală] 1-2 vtr A (se) instrui (temeinic) în școală (1) Si: a școlariza (2). 3 vt (Înv) A certa (cu asprime) Si: a dojeni (4), a mustra. 4 vt (Înv; pex) A bate (92). 5 vi (Rar) A școlări (2).

școlésc v. tr. (d. școală; rus. školítĭ). Fam. Învăț, instruĭesc: copil bine școlit. Fig. Bat, învăț minte: lasă, că te-oĭ școli eŭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

școlít adj. m., pl. școlíți; f. sg. școlítă, pl. școlíte

școlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlésc, imperf. 3 sg. școleá; conj. prez. 3 sg. și pl. școleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘCOLÍT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

școlit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.

ȘCOLÍ vb. v. instrui, învăța.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

școlit, -ă, școliți, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu. 2. care are studii superioare.

școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.

Intrare: școlit
școlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlit
  • școlitul
  • școlitu‑
  • școli
  • școlita
plural
  • școliți
  • școliții
  • școlite
  • școlitele
genitiv-dativ singular
  • școlit
  • școlitului
  • școlite
  • școlitei
plural
  • școliți
  • școliților
  • școlite
  • școlitelor
vocativ singular
plural
Intrare: școli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • școli
  • școlire
  • școlit
  • școlitu‑
  • școlind
  • școlindu‑
singular plural
  • școlește
  • școliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • școlesc
(să)
  • școlesc
  • școleam
  • școlii
  • școlisem
a II-a (tu)
  • școlești
(să)
  • școlești
  • școleai
  • școliși
  • școliseși
a III-a (el, ea)
  • școlește
(să)
  • școlească
  • școlea
  • școli
  • școlise
plural I (noi)
  • școlim
(să)
  • școlim
  • școleam
  • școlirăm
  • școliserăm
  • școlisem
a II-a (voi)
  • școliți
(să)
  • școliți
  • școleați
  • școlirăți
  • școliserăți
  • școliseți
a III-a (ei, ele)
  • școlesc
(să)
  • școlească
  • școleau
  • școli
  • școliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

școlit

școli

etimologie:

  • vezi școală
    surse: DEX '09 DEX '98