opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

ȘCOLI, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLI, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

școli [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lesc / E: școală] 1-2 vtr A (se) instrui (temeinic) în școală (1) Si: a școlariza (2). 3 vt (Înv) A certa (cu asprime) Si: a dojeni (4), a mustra. 4 vt (Înv; pex) A bate (92). 5 vi (Rar) A școlări (2).

școlit2, ~ă smf, a [At: SBIERA, F. S. 119 / Pl: ~iți, ~e / E: școli] 1-2 (Persoană) instruită.

școlit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: școli] Instruire.

ȘCOLIT, -Ă, școliți, -te, adj. (Rar) Învățat, instruit.

școlésc v. tr. (d. școală; rus. školítĭ). Fam. Învăț, instruĭesc: copil bine școlit. Fig. Bat, învăț minte: lasă, că te-oĭ școli eŭ!

Ortografice DOOM

școli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlesc, imperf. 3 sg. școlea; conj. prez. 3 sg. și pl. școlească

școlit adj. m., pl. școliți; f. sg. școlită, pl. școlite

Argou

școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.

școlit, -ă, școliți, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu. 2. care are studii superioare.

Sinonime

ȘCOLI vb. v. instrui, învăța.

ȘCOLIT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

școli vb. v. INSTRUI. ÎNVĂȚA.

școlit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.

Intrare: școli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • școli
  • școlire
  • școlit
  • școlitu‑
  • școlind
  • școlindu‑
 singular plural
  • școlește
  • școliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • școlesc
 (să)
  • școlesc
  • școleam
  • școlii
  • școlisem
a II-a (tu)
  • școlești
 (să)
  • școlești
  • școleai
  • școliși
  • școliseși
a III-a (el, ea)
  • școlește
 (să)
  • școlească
  • școlea
  • școli
  • școlise
plural I (noi)
  • școlim
 (să)
  • școlim
  • școleam
  • școlirăm
  • școliserăm
  • școlisem
a II-a (voi)
  • școliți
 (să)
  • școliți
  • școleați
  • școlirăți
  • școliserăți
  • școliseți
a III-a (ei, ele)
  • școlesc
 (să)
  • școlească
  • școleau
  • școliră
  • școliseră
Intrare: școlit
școlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlit
  • școlitul
  • școlitu‑
  • școlită
  • școlita
plural
  • școliți
  • școliții
  • școlite
  • școlitele
genitiv-dativ singular
  • școlit
  • școlitului
  • școlite
  • școlitei
plural
  • școliți
  • școliților
  • școlite
  • școlitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

școli, școlescverb

etimologie:
  • vezi școală DEX '09 DEX '98

școlit, școlităadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „școliți” (12 clipuri)
Clipul 1 / 12