2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCHIOPĂTÁT, -Ă, șchiopătați, -te, adj. 1. (Rar) Care șchioapătă. 2. (Despre mers) De șchiop. – V. șchiopăta.

șchiopătat2, ~ă [At: KLEIN, D. 423 / Pl: ~ați, ~e / E: șchiopăta] 1 a (Rar; d. ființe) Care șchiopătează (1) Si: (reg) șontorogit (1). 2-3 a, av (Care este) cu mers de șchiop (1) Si: șchiopătând (1-2), (reg) șantaliu (5), șoldiu (7-8), șontâcăit (5-6), șontorogit (3-4), șonțit (5-6), șovâlcăit2 (5-6). 4 a (Mat; îvr; îs) Trigon ~ Triunghi scalen.

șchiopătat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: șchiopăta] (Rar) Șchiopătare.

ȘCHIOPĂTÁT, -Ă, șchiopătați, -te, adj. (Rar) Care șchiopătează, șchiop (1). – V. șchiopăta.

ȘCHIOPĂTÁT, -Ă, șchiopătați, -te, adj. (Rar) Care șchiopătează, șchiop. Iepurașul șchiopătat... lui s-arată. ALECSANDRI, P. III 366.

ȘCHIOPĂTÁ, schioápăt, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. [Prez. ind. și: șchiopătez] – Lat *excloppitare.

șchiopăta [At: DOSOFTEI, PS. 55/16 / V: (îrg) schi~, schiopăti, schiopota, schip~ (Pzi: ~tesc), ~peta, ~pota, școp~, școpeta / Pzi: ~tez, (reg) șchiopăt / E: ml *excloppitare] 1 vi (D. ființe) A merge sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (reg) a șanta3, a șângăvi, a șchiopa (3), a șchiopârca, a șodâlcăi, a șoflânca, șoltâcăi, a șoncăi (1), a șontăi, a șontâcăi, a șontâcălui, a șontorogi (1), a șonți1 (1), a șovâlcăi (1), a ștrofălui2. 2-3 vtr (Rar) A (se) șchiopa (1-2). 4 vi (Rar; d. oi) A se îmbolnăvi de șchiop (11). 5 vi (Fig; fam) A nu funcționa bine Si: (pop) a se poticni.

ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.

ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez și șchioapăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe, și în forma șchiopăta) A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decît pe celălalt, a umbla ca un șchiop. Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52. Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316. Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32. 2. Fig. A funcționa defectuos, a nu merge bine, normal, a se poticni. Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378. 3. (Rar, despre soare, prin confuzie cu «scăpăta») A apune. Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7. – Variantă: schiopătá vb. I.

A ȘCHIOPĂTÁ ~éz intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai puțin pe un picior, făcând mișcări nefirești; a șontâcăi; a șovâlcăi. 2) fig. (despre acțiuni, activități etc.) A se desfășura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare

șchiopătà v. 1. a umbla ca un șchiop; 2. fig. a fi defectuos: acest raționament șchioapătă.

șchĭoápăt și șchiopătéz, a v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șchiopătá (a ~) vb., ind. prez. 3 șchioápătă/șchiopăteáză; conj. prez. 3 să șchioápete/să șchiopătéze

șchiopătá vb., ind. prez. 1 sg. șchiopătéz, 2 sg. șchiopătézi, 3 sg. și pl. șchiopăteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șchiopătéze

șchiopătá vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt)

arată toate definițiile

Intrare: șchiopătat
șchiopătat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șchiopătat
  • șchiopătatul
  • șchiopătatu‑
  • șchiopăta
  • șchiopătata
plural
  • șchiopătați
  • șchiopătații
  • șchiopătate
  • șchiopătatele
genitiv-dativ singular
  • șchiopătat
  • șchiopătatului
  • șchiopătate
  • șchiopătatei
plural
  • șchiopătați
  • șchiopătaților
  • șchiopătate
  • șchiopătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: șchiopăta
șchiopăta2 (1 -t) verb grupa I conjugarea I intranzitiv
verb (V65)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șchiopăta
  • șchiopătare
  • șchiopătat
  • șchiopătatu‑
  • șchiopătând
  • șchiopătându‑
singular plural
  • șchioapătă
  • șchiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șchioapăt
(să)
  • șchioapăt
  • șchiopătam
  • șchiopătai
  • șchiopătasem
a II-a (tu)
  • șchioapeți
(să)
  • șchioapeți
  • șchiopătai
  • șchiopătași
  • șchiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • șchioapătă
(să)
  • șchioapete
  • șchiopăta
  • șchiopătă
  • șchiopătase
plural I (noi)
  • șchiopătăm
(să)
  • șchiopătăm
  • șchiopătam
  • șchiopătarăm
  • șchiopătaserăm
  • șchiopătasem
a II-a (voi)
  • șchiopătați
(să)
  • șchiopătați
  • șchiopătați
  • șchiopătarăți
  • șchiopătaserăți
  • șchiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • șchioapătă
(să)
  • șchioapete
  • șchiopătau
  • șchiopăta
  • șchiopătaseră
șchiopăta1 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șchiopăta
  • șchiopătare
  • șchiopătat
  • șchiopătatu‑
  • șchiopătând
  • șchiopătându‑
singular plural
  • șchiopătea
  • șchiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șchiopătez
(să)
  • șchiopătez
  • șchiopătam
  • șchiopătai
  • șchiopătasem
a II-a (tu)
  • șchiopătezi
(să)
  • șchiopătezi
  • șchiopătai
  • șchiopătași
  • șchiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • șchiopătea
(să)
  • șchiopăteze
  • șchiopăta
  • șchiopătă
  • șchiopătase
plural I (noi)
  • șchiopătăm
(să)
  • șchiopătăm
  • șchiopătam
  • șchiopătarăm
  • șchiopătaserăm
  • șchiopătasem
a II-a (voi)
  • șchiopătați
(să)
  • șchiopătați
  • șchiopătați
  • șchiopătarăți
  • șchiopătaserăți
  • șchiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • șchiopătea
(să)
  • șchiopăteze
  • șchiopătau
  • șchiopăta
  • șchiopătaseră
schiopăta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I intranzitiv
verb (V65)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiopăta
  • schiopătare
  • schiopătat
  • schiopătatu‑
  • schiopătând
  • schiopătându‑
singular plural
  • schioapătă
  • schiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schioapăt
(să)
  • schioapăt
  • schiopătam
  • schiopătai
  • schiopătasem
a II-a (tu)
  • schioapeți
(să)
  • schioapeți
  • schiopătai
  • schiopătași
  • schiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • schioapătă
(să)
  • schioapete
  • schiopăta
  • schiopătă
  • schiopătase
plural I (noi)
  • schiopătăm
(să)
  • schiopătăm
  • schiopătam
  • schiopătarăm
  • schiopătaserăm
  • schiopătasem
a II-a (voi)
  • schiopătați
(să)
  • schiopătați
  • schiopătați
  • schiopătarăți
  • schiopătaserăți
  • schiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • schioapătă
(să)
  • schioapete
  • schiopătau
  • schiopăta
  • schiopătaseră
schiopăta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiopăta
  • schiopătare
  • schiopătat
  • schiopătatu‑
  • schiopătând
  • schiopătându‑
singular plural
  • schiopătea
  • schiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiopătez
(să)
  • schiopătez
  • schiopătam
  • schiopătai
  • schiopătasem
a II-a (tu)
  • schiopătezi
(să)
  • schiopătezi
  • schiopătai
  • schiopătași
  • schiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • schiopătea
(să)
  • schiopăteze
  • schiopăta
  • schiopătă
  • schiopătase
plural I (noi)
  • schiopătăm
(să)
  • schiopătăm
  • schiopătam
  • schiopătarăm
  • schiopătaserăm
  • schiopătasem
a II-a (voi)
  • schiopătați
(să)
  • schiopătați
  • schiopătați
  • schiopătarăți
  • schiopătaserăți
  • schiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • schiopătea
(să)
  • schiopăteze
  • schiopătau
  • schiopăta
  • schiopătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șchiopătat

etimologie:

  • vezi șchiopăta
    surse: DEX '09 DEX '98

șchiopăta schiopăta

  • 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șchiopa șontâcăi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52.
      surse: DLRLC
    • Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316.
      surse: DLRLC
    • Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378.
      surse: DLRLC
  • 3. rar unipersonal Despre soare, prin confuzie cu «scăpăta»:
    surse: DLRLC sinonime: apune attach_file un exemplu
    exemple
    • Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7.
      surse: DLRLC

etimologie: