6 definiții pentru șarlatancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șarlatancă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~nce / E: șarlatan + -că] (Rar) Escroacă.

*șarlatán, -că s. (fr. charlatan, d. it. ciarlatáno, care vine d. ciarlare, a vorbi cu enfază). Înșelător, mincinos, exploatator al credulitățiĭ poporuluĭ: Tabarin (un Francez mort la 1633) a fost un mare șarlatan, avem și noĭ mariĭ noștri șarlatanĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șarlatáncă s. f., g.-d. art. șarlatáncei; pl. șarlatánce

șarlatáncă s. f., g.-d. art. șarlatáncei; pl. șarlatánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘARLATÁNCĂ s. escroacă, pungășoaică, șnapancă. (E o ~ notorie.)

ȘARLATANCĂ s. escroacă, pungășoaică, șnapancă. (E o ~ notorie.)

Intrare: șarlatancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarlatancă
  • șarlatanca
plural
  • șarlatance
  • șarlatancele
genitiv-dativ singular
  • șarlatance
  • șarlatancei
plural
  • șarlatance
  • șarlatancelor
vocativ singular
  • șarlatancă
  • șarlatanco
plural
  • șarlatancelor

șarlatan, -că șarlatancă

  • 1. Persoană necinstită care înșală buna-credință a cuiva.
    exemple
    • Șarlatanul ăsta care a înșelat pe toți... și le-a luat pădurile pe nimic! GALACTION, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • Toți oamenii aceștia care ocolesc orice control și-ți spun la fiece pas «ai încredere în mine» sînt de regulă niște șarlatani. CAMIL PETRESCU, T. II 184.
      surse: DLRLC
    • Acei care atacă pe cei de la 1848 ca pe niște șarlatani raționaliști ignorează istoria romînilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 80.
      surse: DLRLC
    • S-a lăsat dus de nas și tras pe sfoară de toți șarlatanii. VLAHUȚĂ, O. A. 274.
      surse: DLRLC

etimologie: