13 definiții pentru învoială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ◊ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală.

ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ◊ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală.

învoia sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 374/6 / P: ~vo-ia~ / Pl: ~ieli, (rar) ~iele, (înv) ~le / E: învoi + -eală] 1 Înțelegere prealabilă Si: acord, aranjament, convenție, pact. 2 (Îe) A face (sau a cădea la) ~ A cădea de acord. 3 (Jur) Tranzacție. 4 (La cumpărături) Tocmeală. 5 (La angajarea unei munci) Acord asupra condițiilor de plată. 6 (Pex) Contract. 7 (Îs) ~ agricolă Contract agricol. 8 (Îs) Legea ~ielilor agricole Lege votată de parlament după răscoalele țărănești din 1907. 9 Condiție. 10 Angajament. 11 Concordanță de opinii și de caractere Si: înțelegere. 12 (Pop; îe) Mai bine varză acră cu ~, decât zahăr dulce cu cârteală Mai bine trai în sărăcie dar cu bună înțelegere, decât în belșug cu ceartă. 13 (Îs) Bună ~ Angajament în urma convenirii de bună voie asupra unor condiții. 14 (Jur) împăcare la judecată. 15 (Înv) Concesie.

ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, învoire, convenție, aranjament, pact. Această învoială a oamenilor a se opri de la unele fapte firești și pe altele a le face ca să poată trăi împreună se numește contract social. BĂLCESCU, O. I 355. Știi învoiala care o ai cu stăpînul nostru. ȘEZ. IX 68. ◊ Loc. adv. Prin bună învoială = prin bună înțelegere. ◊ Expr. A face (sau a cădea, a sta la) învoială = a se învoi, a se înțelege, a fi de acord. Am fost silit să stau la învoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7. Să facem între noi o învoială. ODOBESCU, S. III 45. 2. Tîrg, tocmeală; p. ext. angajare, contract. Astăzi se hotărăște simbria și se reînnoiește învoiala cu stăpînul. EMINESCU, N. 141. ◊ (În orînduirea burghezo-moșierească) Învoială (agricolă) = contract agricol cu caracter de exploatare între moșier sau arendaș și țăranii muncitori. N-au cu cine face învoielile, că arendașii de páici sînt morți. DUMITRIU, N. 122. Miron Iuga lăsase baltă la Amara pregătirea învoielilor pentru munca pămînturilor. REBREANU, R. I 255. Învoielile agricole, deși sînt obligațiuni de natură civilă, sînt executate, la nevoie, de către autorități, manu militari (= cu ajutorul armatei), ca și așa-numita, în dreptul penal, «munca silnică». CARAGIALE, O. III 181. 3. (Rar) Permisie, voie, îngăduire.

ÎNVOIÁLĂ ~iéli f. v. A ÎNVOI.A cădea la ~ a se înțelege reciproc. Prin bună ~ prin înțelegere reciprocă. /a învoi + suf. ~eală

învoĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te învoi, de a consimți, contract, convențiune, pact. Hîrtia pe care e scrisă această învoĭală.

învoeală f. 1. înțelegere prealabilă, pact; 2. contract, convențiune: învoieli agricole.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învoiálă s. f., g.-d. art. învoiélii; pl. învoiéli

învoiálă s. f., g.-d. art. învoiélii; pl. învoiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVOIÁLĂ s. 1. înțelegere, (reg.) tocmă, (prin Ban.) pogoadă, (prin Olt. și Ban.) pogodeală. (Au ajuns la ~ în privința prețului.) 2. v. înțelegere. 3. acord, înțelegere, vorbă. (Așa ne-a fost ~?) 4. v. încuviințare.

ÎNVOIA s. 1. înțelegere, (reg.) tocmă, (prin Ban.) pogoadă, (prin Olt. și Ban.) pogodeală. (Au ajuns la ~ în privința prețului.) 2. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~...) 3. acord, înțelegere, vorbă. (Așa ne-a fost ~?) 4. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNVOIÁLĂ (< învoi) s. f. 1. Înțelegere, învoire, aranjament. 2. Târg, tocmeală. ♦ Învoieli agricole = (în România între 1866 și 1945) contracte încheiate între marii proprietari, pe de o parte, și țăranii lipsiți de pământ sau cu pământ puțin, pe de altă parte, la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ cu condiția plății unei arenzi sau la angajarea țăranilor la munci pe moșie cu inventarul lor; tocmeli agricole.

Intrare: învoială
învoială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoia
  • ‑nvoia
  • învoiala
  • ‑nvoiala
plural
  • învoieli
  • ‑nvoieli
  • învoielile
  • ‑nvoielile
genitiv-dativ singular
  • învoieli
  • ‑nvoieli
  • învoielii
  • ‑nvoielii
plural
  • învoieli
  • ‑nvoieli
  • învoielilor
  • ‑nvoielilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învoială

  • exemple
    • Această învoială a oamenilor a se opri de la unele fapte firești și pe altele a le face ca să poată trăi împreună se numește contract social. BĂLCESCU, O. I 355.
      surse: DLRLC
    • Știi învoiala care o ai cu stăpînul nostru. ȘEZ. IX 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Prin bună învoială = prin bună înțelegere.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face (sau a cădea, a sta la) învoială = a se învoi, a se înțelege, a fi de acord.
      exemple
      • Am fost silit să stau la învoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7.
        surse: DLRLC
      • Să facem între noi o învoială. ODOBESCU, S. III 45.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Astăzi se hotărăște simbria și se reînnoiește învoiala cu stăpînul. EMINESCU, N. 141.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Învoială (agricolă) = tocmeală agricolă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • N-au cu cine face învoielile, că arendașii de p’aici sînt morți. DUMITRIU, N. 122.
        surse: DLRLC
      • Miron Iuga lăsase baltă la Amara pregătirea învoielilor pentru munca pămînturilor. REBREANU, R. I 255.
        surse: DLRLC
      • Învoielile agricole, deși sînt obligațiuni de natură civilă, sînt executate, la nevoie, de către autorități, manu militari (= cu ajutorul armatei), ca și așa-numita, în dreptul penal, «munca silnică». CARAGIALE, O. III 181.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Învoi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98