2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTURNÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) înturna și rezultatul ei; întoarcere, revenire, înturnat. – V. înturna.

înturnare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~nări / E: înturna] 1 (Înv; fig) Pocăință. 2 Venire înapoi de unde a plecat Si: înturnat1 (2). 3 Experimentare din nou a unei anumite stări afective Si: înturnat1 (3). 4 Îndreptare în direcția opusă celei în care se deplasa Si: înturnat1 (4). 5 Întoarcere de pe o parte pe alta Si: înturnat1 (5), învârtire, sucire. 6 Întoarcere a unui obiect cu josul în sus Si: înturnat1 (6). 7 Revenire asupra celor spuse Si: înturnat1 (7). 8 (Mtp) Întoarcere a unui farmec asupra celui care l-a făcut Si: înturnat1 (8). 9 (Rar) Revenire a unei boli Si: înturnat1 (9). 10 (Rar) Renegare a propriei religii Si: înturnat1 (10). 11 Restituire a unui împrumut Si: înturnat1 (11). 12 Retumare a unui obiect amanetat, la primirea banilor împrumutați Si: înturnat1 (12).

ÎNTURNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înturna și rezultatul ei; întoarcere, revenire, înturnat. – V. înturna.

ÎNTURNÁRE, înturnări, s. f. Acțiunea de a (se) înturna și rezultatul ei; întoarcere, revenire. Brotăcelul cîntă vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77. După înturnarea sa, neavînd ce face, intră în serviciu. NEGRUZZI, S. I 110.

înturnare f. 1. întoarcere din cale; 2. fig. revenire: înturnarea primăverii NEGR. [V. înturnà].

înturnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te înturna.

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

înturna [At: CORESI, PS. 20 / V: (înv) ~truna / Pzi: întorn / E: în- + turna] (Reg) 1-2 vtr (A face pe cineva să vină sau) a veni înapoi de unde a plecat Si: a (se) întoarce, a (se) înapoia. 3 vt (D. o stare afectivă) A cuprinde pe cineva din nou. 4-5 vtr A (se) îndrepta în direcția opusă celei în care se deplasa. 6-7 vtr A (se) întoarce de pe o parte pe alta Si: a (se) învârti, a (se) suci. 8 vt (D. un obiect) A întoarce cu josul în sus. 9 vt A reveni asupra celor spuse. 10 vt (Mtp; d. farmece) A întoarce asupra celui care l-a făcut. 11 vt (Rar; d. boli) A reveni. 12 vr (Rar) A-și renega religia. 13 vt (Îe) A ~ inima pe cineva să ... A simți nevoia să ... 14 vt (D. un împrumut) A restitui. 15 vt (D. un lucru amanetat) A da înapoi, la primirea banilor.

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. 1. Refl. A se întoarce (din drum), a se înapoia, a reveni. Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ Tranz. Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (Fig.) Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. 2. Tranz. A întoarce în altă parte, a îndrepta (în altă direcție), a mișca în direcție opusă. Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. ◊ Fig- De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ◊ Refl. Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. 3. Tranz. (Popular, despre stări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou, a-i reveni (cuiva), v. întoarce. Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.

A SE ÎNTURNÁ mă întórn intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se întoarce. 2) înv. A se întoarce cu fața (spre ceva sau cineva). /în + a turna

A ÎNTURNÁ întórn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoia; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna

înturnà v. a întoarce din cale: să mă întorn cu vara4. [Vechiu-rom. turna = lat. medieval TORNARE, a se înturna].

întórn, a -urná v. tr. (în și torn saŭ lat *intornare). Întorc, aduc acasă: Dumnezeŭ să te întoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recapăt (baniĭ ș. a.). Îmĭ întorn vorba, îmĭ schimb vorba (hotărîrea, învoĭala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: mă’ntorn acasă. Ploile se’ntoarnă, ploile revin. – E bine să se deosebească mă’ntorn (acasă) de mă’ntorc (la dreapta, în pat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înturnáre (reg.) s. f., g.-d. art. înturnắrii

înturnáre s. f., g.-d. art. înturnării

înturná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întoárnă

înturná vb., ind. prez. 1 sg. întórn, 3 sg. și pl. întoárnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTURNÁRE s. v. înapoiere, întoarcere, revenire, venire.

înturnare s. v. ÎNAPOIERE. ÎNTOARCERE. REVENIRE. VENIRE.

ÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.

arată toate definițiile

Intrare: înturnare
înturnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înturnare
  • ‑nturnare
  • înturnarea
  • ‑nturnarea
plural
  • înturnări
  • ‑nturnări
  • înturnările
  • ‑nturnările
genitiv-dativ singular
  • înturnări
  • ‑nturnări
  • înturnării
  • ‑nturnării
plural
  • înturnări
  • ‑nturnări
  • înturnărilor
  • ‑nturnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înturna
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnare
  • ‑nturnare
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatu‑
  • înturnând
  • ‑nturnând
  • înturnându‑
  • ‑nturnându‑
singular plural
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
  • înturnați
  • ‑nturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorn
  • ‑ntorn
(să)
  • întorn
  • ‑ntorn
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (tu)
  • întorni
  • ‑ntorni
(să)
  • întorni
  • ‑ntorni
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnași
  • ‑nturnași
  • înturnaseși
  • ‑nturnaseși
a III-a (el, ea)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnă
  • ‑nturnă
  • înturnase
  • ‑nturnase
plural I (noi)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
(să)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnarăm
  • ‑nturnarăm
  • înturnaserăm
  • ‑nturnaserăm
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (voi)
  • înturnați
  • ‑nturnați
(să)
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnarăți
  • ‑nturnarăți
  • înturnaserăți
  • ‑nturnaserăți
  • înturnaseți
  • ‑nturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturnau
  • ‑nturnau
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnaseră
  • ‑nturnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înturnare

etimologie:

  • vezi înturna
    surse: DEX '09 DEX '98

înturna înturnare regional

  • 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia, a (se) întoarce.
    exemple
    • Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84.
      surse: DLRLC
    • S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46.
      surse: DLRLC
    • Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97.
      surse: DLRLC
    • Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108.
      surse: DLRLC
    • Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490.
        surse: DLRLC
      • Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta în altă direcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122.
      surse: DLRLC
    • Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66.
      surse: DLRLC
    • Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78.
      surse: DLRLC
    • figurat De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206.
      surse: DLRLC
    • Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207.
      surse: DLRLC
    • Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298.
      surse: DLRLC
    • Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148.
      surse: DLRLC
  • 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: suci (vb.) întoarce învârti

etimologie:

  • În + turna
    surse: DEX '09 DEX '98