† ÎNTURNA (-torn) I. vb. tr. Mold. Bucov. Maram. 1 A întoarce, a aduce înapoi, a face să vie înapoi: Dumnezeu să-ți ajute ca să te întoarne cu bine (CRG.); din mijlocul capitalei sgomotoase, îmi întorn gîndurile de unde am umblat (VLAH.), ¶ 2 A da înapoi, a înapoia: de va scăpa, ea i-a ~ boul îndoit înapoi (SB.). II. vb. refl. 1 A se întoarce, a veni înapoi: m’am înturnat acasă, unde m’am pus să-ți scriu (NEGRI); neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarne rușinat înapoi (CRG.) ¶ 2 A se duce înapoi (de unde a venit): se ’ntorn ploile și se face secetă (GOR.) [‡ turna < lat. tornare].