2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.

ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.

întrupat, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 41/1 / V: ~pit / Pl: ~ați, ~e / E: întrupa] 1 Care a căpătat trup Si: incarnat, încorporat, (înv) împielițat. 2 Care a luat ființă Si: zămislit. 3-4 Cu trup (de om sau) de animal. 5 (Fig) Bine făcut. 6 Concretizat. 7 Creat. 8 Personificat. 9 Sintetizat. 10 Încorporat într-un singur tot Si: reunit, împreunat, înglobat. 11 Care formează o trupă.

ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a luat trup, ființă. Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. ◊ Fig. Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40.

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.

întrupa [At: CORESI, EV. 101/16 / V: (înv; cscj) ~pi / Pzi: ~pez, întrup / E: în + trup] 1-2 vtr (Bis) (A da sau) a lua formă concretă de trup omenesc Si: a (se) incarna, a (se) încorpora, (înv) a (se) împielița. 3-4 vtr A (se) concretiza. 5 vt A crea. 6-7 vtr A (se) personifica. 8 vt A încorpora într-un singur tot. 9 vt A forma o trupă.

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. A lua formă concretă, a se concretiza. V. întruchipa. Cînd figura amicului Costică s-a întrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zîmbesc cu dragoste. CARAGIALE, O. II 217. [În «Diana cu ciuta»] par a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vînătoriei a putut vreodată să însufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, S. III 52. ◊ Tranz. Părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. E o făptură-aievea, cu gînd din gîndul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu. EMINESCU, O. IV 173. Și coborînd din soare a tale cugetări, Ai întrupa cîntarea sublimei deșteptări. BELDICEANU, P. 135. 2. Tranz. (Învechit) A alcătui un singur corp, a uni, a împreuna într-un singur tot. Ștefan-vodă puse în gînd... a-ntrupa țara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU, la TDRG. El voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.

A SE ÎNTRUPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și găsi expresia materială; a căpăta formă concretă; a se întruchipa; a se materializa. /în + trup

A ÎNTRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se întrupeze. 2) A uni într-un timp comun. /în + trup

întrupà v. 1. a forma un singur trup, a incorpora; 2. a lua corp; 3. se zice în special de Cuvântul lui Dumnezeu care s’a făcut om.

întrupéz v. tr. (d. trup). Încorporez, anexez: a întrupa o provincie uneĭ țărĭ. Reproduc, reprezent: acest om întrupează viclenia. V. refl. Ĭaŭ corp, îmĭ formez corp; mă încorporez: Iisus Hristos s’a întrupat din spiritu sfînt și din fecĭoara Maria (Crezu). – Vechĭ și întrupoșez. V. incarnez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 întrupeáză

întrupá vb., ind. prez. 1 sg. întrupéz, 3 sg. și pl. întrupeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRUPÁT adj. incarnat, întruchipat, personificat.

ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat.

ÎNTRUPÁ vb. v. alipi, anexa, atașa, încorpora.

ÎNTRUPÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luând înfățișare de femeie.) 2. v. concretiza. 3. v. personifica.

întrupa vb. v. ALIPI. ANEXA. ATAȘA. ÎNCORPORA.

ÎNTRUPA vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luînd înfățișare de femeie.) 2. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ această idee.) 3. a incarna, a întruchipa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.)

Intrare: întrupat
întrupat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatul
  • întrupatu‑
  • ‑ntrupatul
  • ‑ntrupatu‑
  • întrupa
  • ‑ntrupa
  • întrupata
  • ‑ntrupata
plural
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupații
  • ‑ntrupații
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatele
  • ‑ntrupatele
genitiv-dativ singular
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatului
  • ‑ntrupatului
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatei
  • ‑ntrupatei
plural
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupaților
  • ‑ntrupaților
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatelor
  • ‑ntrupatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întrupa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrupa
  • ‑ntrupa
  • întrupare
  • ‑ntrupare
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatu‑
  • ‑ntrupatu‑
  • întrupând
  • ‑ntrupând
  • întrupându‑
  • ‑ntrupându‑
singular plural
  • întrupea
  • ‑ntrupea
  • întrupați
  • ‑ntrupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrupez
  • ‑ntrupez
(să)
  • întrupez
  • ‑ntrupez
  • întrupam
  • ‑ntrupam
  • întrupai
  • ‑ntrupai
  • întrupasem
  • ‑ntrupasem
a II-a (tu)
  • întrupezi
  • ‑ntrupezi
(să)
  • întrupezi
  • ‑ntrupezi
  • întrupai
  • ‑ntrupai
  • întrupași
  • ‑ntrupași
  • întrupaseși
  • ‑ntrupaseși
a III-a (el, ea)
  • întrupea
  • ‑ntrupea
(să)
  • întrupeze
  • ‑ntrupeze
  • întrupa
  • ‑ntrupa
  • întrupă
  • ‑ntrupă
  • întrupase
  • ‑ntrupase
plural I (noi)
  • întrupăm
  • ‑ntrupăm
(să)
  • întrupăm
  • ‑ntrupăm
  • întrupam
  • ‑ntrupam
  • întruparăm
  • ‑ntruparăm
  • întrupaserăm
  • ‑ntrupaserăm
  • întrupasem
  • ‑ntrupasem
a II-a (voi)
  • întrupați
  • ‑ntrupați
(să)
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întruparăți
  • ‑ntruparăți
  • întrupaserăți
  • ‑ntrupaserăți
  • întrupaseți
  • ‑ntrupaseți
a III-a (ei, ele)
  • întrupea
  • ‑ntrupea
(să)
  • întrupeze
  • ‑ntrupeze
  • întrupau
  • ‑ntrupau
  • întrupa
  • ‑ntrupa
  • întrupaseră
  • ‑ntrupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrupat

etimologie:

  • vezi întrupa
    surse: DEX '09 DEX '98

întrupa întrupare întrupat

  • 1. reflexiv tranzitiv A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna.
    exemple
    • Cînd figura amicului Costică s-a întrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zîmbesc cu dragoste. CARAGIALE, O. II 217.
      surse: DLRLC
    • [În «Diana cu ciuta»] par a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vînătoriei a putut vreodată să însufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, S. III 52.
      surse: DLRLC
    • Părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221.
      surse: DLRLC
    • E o făptură-aievea, cu gînd din gîndul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu. EMINESCU, O. IV 173.
      surse: DLRLC
    • Și coborînd din soare a tale cugetări, Ai întrupa cîntarea sublimei deșteptări. BELDICEANU, P. 135.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A uni, a încorpora într-un singur tot.
    exemple
    • Ștefan-vodă puse în gînd... a-ntrupa țara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • El voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + trup
    surse: DEX '09 DEX '98