întrolocat, ~ă a [At: CONACHI, P. 284 / V: ~torl~, ~torlocit, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, turluc~ / Pl: ~ați, ~e / E: întroloca] (Reg) 1 Strâns la un loc. 2 Format. 3 Însoțit. 4 Care a început o relație de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Care are o relație sexuală cu cineva. 6 Unit. 7 Amestecat. 8 Înglobat. 9 Care se situează în același loc. 10 Îngăimat.

ÎNTROLOCÁT, -Ă, întrolocați, -te, adj. (Regional) Adunat, strîns la un loc. Se sui cu turmele întrolocate pe vîrful muntelui. ȘEZ. VIII 71. – Variantă: întrulocát, -ă (ALECSANDRI, P. III 653, GHICA, S. 151) adj.

întorloca v vz întroloca

întorlocat, ~ă a vz întrolocat

întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.

întruloca v vz întroloca

întrulocat, ~ă a vz întrolocat

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întrulocá, întorlocá (RUSSO, S. 91) vb. I.

A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc

A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc

întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).

întorlóc, V. întroloc.

întrolóc, a -á v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc. – El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).