întrolóc, a -á v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc. – El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).