21 de definiții pentru întroloca / întruloca întruloca întorloca (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întrulocá, întorlocá (RUSSO, S. 91) vb. I.

A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc

A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc

ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi și neîntrulocat.

întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.

întrolóc, a v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc.El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrolocá/întrulocá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întroloácă/ întruloácă

întrolocá vb., ind. prez. 1 sg. întrolóc, 3 sg. și pl. întroloácă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTROLOCÁ vb. v. acompania, aduna, conduce, duce, însoți, întovărăși, întruni, petrece, reuni, strânge.

întroloca vb. v. ACOMPANIA. ADUNA. CONDUCE. DUCE. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. ÎNTRUNI. PETRECE. REUNI. STRÎNGE.

arată toate definițiile

Intrare: întroloca / întruloca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocare
  • ‑ntrolocare
  • întrolocat
  • ‑ntrolocat
  • întrolocatu‑
  • ‑ntrolocatu‑
  • întrolocând
  • ‑ntrolocând
  • întrolocându‑
  • ‑ntrolocându‑
singular plural
  • întroloa
  • ‑ntroloa
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întroloc
  • ‑ntroloc
(să)
  • întroloc
  • ‑ntroloc
  • întrolocam
  • ‑ntrolocam
  • întrolocai
  • ‑ntrolocai
  • întrolocasem
  • ‑ntrolocasem
a II-a (tu)
  • întroloci
  • ‑ntroloci
(să)
  • întroloci
  • ‑ntroloci
  • întrolocai
  • ‑ntrolocai
  • întrolocași
  • ‑ntrolocași
  • întrolocaseși
  • ‑ntrolocaseși
a III-a (el, ea)
  • întroloa
  • ‑ntroloa
(să)
  • întroloace
  • ‑ntroloace
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocă
  • ‑ntrolocă
  • întrolocase
  • ‑ntrolocase
plural I (noi)
  • întrolocăm
  • ‑ntrolocăm
(să)
  • întrolocăm
  • ‑ntrolocăm
  • întrolocam
  • ‑ntrolocam
  • întrolocarăm
  • ‑ntrolocarăm
  • întrolocaserăm
  • ‑ntrolocaserăm
  • întrolocasem
  • ‑ntrolocasem
a II-a (voi)
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
(să)
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
  • întrolocarăți
  • ‑ntrolocarăți
  • întrolocaserăți
  • ‑ntrolocaserăți
  • întrolocaseți
  • ‑ntrolocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întroloa
  • ‑ntroloa
(să)
  • întroloace
  • ‑ntroloace
  • întrolocau
  • ‑ntrolocau
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocaseră
  • ‑ntrolocaseră
verb (VT81)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocare
  • ‑ntrulocare
  • întrulocat
  • ‑ntrulocat
  • întrulocatu‑
  • ‑ntrulocatu‑
  • întrulocând
  • ‑ntrulocând
  • întrulocându‑
  • ‑ntrulocându‑
singular plural
  • întruloa
  • ‑ntruloa
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întruloc
  • ‑ntruloc
(să)
  • întruloc
  • ‑ntruloc
  • întrulocam
  • ‑ntrulocam
  • întrulocai
  • ‑ntrulocai
  • întrulocasem
  • ‑ntrulocasem
a II-a (tu)
  • întruloci
  • ‑ntruloci
(să)
  • întruloci
  • ‑ntruloci
  • întrulocai
  • ‑ntrulocai
  • întrulocași
  • ‑ntrulocași
  • întrulocaseși
  • ‑ntrulocaseși
a III-a (el, ea)
  • întruloa
  • ‑ntruloa
(să)
  • întruloace
  • ‑ntruloace
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocă
  • ‑ntrulocă
  • întrulocase
  • ‑ntrulocase
plural I (noi)
  • întrulocăm
  • ‑ntrulocăm
(să)
  • întrulocăm
  • ‑ntrulocăm
  • întrulocam
  • ‑ntrulocam
  • întrulocarăm
  • ‑ntrulocarăm
  • întrulocaserăm
  • ‑ntrulocaserăm
  • întrulocasem
  • ‑ntrulocasem
a II-a (voi)
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
(să)
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
  • întrulocarăți
  • ‑ntrulocarăți
  • întrulocaserăți
  • ‑ntrulocaserăți
  • întrulocaseți
  • ‑ntrulocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întruloa
  • ‑ntruloa
(să)
  • întruloace
  • ‑ntruloace
  • întrulocau
  • ‑ntrulocau
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocaseră
  • ‑ntrulocaseră
verb (VT81)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocare
  • ‑ntorlocare
  • întorlocat
  • ‑ntorlocat
  • întorlocatu‑
  • ‑ntorlocatu‑
  • întorlocând
  • ‑ntorlocând
  • întorlocându‑
  • ‑ntorlocându‑
singular plural
  • întorloa
  • ‑ntorloa
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorloc
  • ‑ntorloc
(să)
  • întorloc
  • ‑ntorloc
  • întorlocam
  • ‑ntorlocam
  • întorlocai
  • ‑ntorlocai
  • întorlocasem
  • ‑ntorlocasem
a II-a (tu)
  • întorloci
  • ‑ntorloci
(să)
  • întorloci
  • ‑ntorloci
  • întorlocai
  • ‑ntorlocai
  • întorlocași
  • ‑ntorlocași
  • întorlocaseși
  • ‑ntorlocaseși
a III-a (el, ea)
  • întorloa
  • ‑ntorloa
(să)
  • întorloace
  • ‑ntorloace
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocă
  • ‑ntorlocă
  • întorlocase
  • ‑ntorlocase
plural I (noi)
  • întorlocăm
  • ‑ntorlocăm
(să)
  • întorlocăm
  • ‑ntorlocăm
  • întorlocam
  • ‑ntorlocam
  • întorlocarăm
  • ‑ntorlocarăm
  • întorlocaserăm
  • ‑ntorlocaserăm
  • întorlocasem
  • ‑ntorlocasem
a II-a (voi)
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
(să)
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
  • întorlocarăți
  • ‑ntorlocarăți
  • întorlocaserăți
  • ‑ntorlocaserăți
  • întorlocaseți
  • ‑ntorlocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întorloa
  • ‑ntorloa
(să)
  • întorloace
  • ‑ntorloace
  • întorlocau
  • ‑ntorlocau
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocaseră
  • ‑ntorlocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întroloca / întruloca întrolocare întrolocat întruloca întrulocare întrulocat întorloca întorlocare întorlocat regional

etimologie:

  • într-un loc
    surse: DEX '09 DEX '98