2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNTINGE, înting, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

ÎNTINGE, înting, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

întinge [At: TETRAEV. (1574), 247 / V: (reg) încin~ / Pzi: înting / E: în- + ml *tingere] 1 vt A înmuia cu vârful într-un lichid. 2 vt (Pex) A înmuia pâine sau mămăligă într-o mâncare. 3 vt (Îe) A pune brânza în sticlă și a ~ pe dinafară A nu se înțelege cu cineva. 4-5 vtr (Îrg) A (se) atinge.

ÎNTINGE, înting, vb. III. Tranz. (Popular) A muia (pîine sau mămăligă) în grăsime, în sos etc. pentru a mînca. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95. ◊ Absol. Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197. Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A muia ușor într-un lichid. Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. – Forme gramaticale: perf. s. întinsei, part. întins. – Variantă: tinge (DUMITRIU, N. 17) vb. III.

A ÎNTINGE înting tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere

întinge v. a băga, a muia într’un lichid (apă, vin, cerneală, sos). [Lat. INTINGERE].

TINGE vb. III v. întinge.

întíng, -tins, a -tínge v. tr. (lat. tingere și in-tingere, -tinctum, a întinge, a muĭa; it. (in)tingere, fr. teindre, sp. teñir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moĭ într’un lichid orĭ sos: a întinge pînea’n sos și a o duce la gură, a întinge condeĭu’n cerneală.

Ortografice DOOM

întinge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înting, 3 sg. întinge, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm, m.m.c.p. 1 pl. întinseserăm; conj. prez. 1 sg. să înting, 3 să întingă; ger. întingând; part. întins

întinge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înting, 1 pl. întingem, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm; conj. prez. 3 întingă; ger. întingând; part. întins

întinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înting, 1 pl. întingem, perf. s. 1 sg. întinsei, 1 pl. întinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. întingă; ger. întingând; part. întins

Etimologice

întinge (înting, întins), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Pușcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuși, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s. f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).

Enciclopedice

ÎNTINGE, Ignat (Sur IV), < vb. a întinge.

Sinonime

ÎNTINGE vb. v. înmuia, muia, uda, umezi.

întinge vb. v. ÎNMUIA. MUIA. UDA. UMEZI.

TINGE vb. v. atinge.

tinge vb. v. ATINGE.

Intrare: Întinge
Întinge nume propriu
nume propriu (I3)
  • Întinge
Intrare: întinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingere
  • ‑ntingere
  • întins
  • ‑ntins
  • întinsu‑
  • ‑ntinsu‑
  • întingând
  • ‑ntingând
  • întingându‑
  • ‑ntingându‑
singular plural
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeți-
  • ‑ntingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • înting
  • ‑nting
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinsei
  • ‑ntinsei
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (tu)
  • întingi
  • ‑ntingi
(să)
  • întingi
  • ‑ntingi
  • întingeai
  • ‑ntingeai
  • întinseși
  • ‑ntinseși
  • întinseseși
  • ‑ntinseseși
a III-a (el, ea)
  • întinge
  • ‑ntinge
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingea
  • ‑ntingea
  • întinse
  • ‑ntinse
  • întinsese
  • ‑ntinsese
plural I (noi)
  • întingem
  • ‑ntingem
(să)
  • întingem
  • ‑ntingem
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinserăm
  • ‑ntinserăm
  • întinseserăm
  • ‑ntinseserăm
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (voi)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
(să)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeați
  • ‑ntingeați
  • întinserăți
  • ‑ntinserăți
  • întinseserăți
  • ‑ntinseserăți
  • întinseseți
  • ‑ntinseseți
a III-a (ei, ele)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingeau
  • ‑ntingeau
  • întinseră
  • ‑ntinseră
  • întinseseră
  • ‑ntinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tinge
  • tingere
  • tins
  • tinsu‑
  • tingând
  • tingându‑
singular plural
  • tinge
  • tingeți
  • tingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ting
(să)
  • ting
  • tingeam
  • tinsei
  • tinsesem
a II-a (tu)
  • tingi
(să)
  • tingi
  • tingeai
  • tinseși
  • tinseseși
a III-a (el, ea)
  • tinge
(să)
  • tingă
  • tingea
  • tinse
  • tinsese
plural I (noi)
  • tingem
(să)
  • tingem
  • tingeam
  • tinserăm
  • tinseserăm
  • tinsesem
a II-a (voi)
  • tingeți
(să)
  • tingeți
  • tingeați
  • tinserăți
  • tinseserăți
  • tinseseți
a III-a (ei, ele)
  • ting
(să)
  • tingă
  • tingeau
  • tinseră
  • tinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întinge, întingverb

  • 1. popular A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28. DLRLC
    • 1.1. A muia ușor într-un lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.