2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTIMPINÁRE s. f. v. întâmpinare.

ÎNTIMPINÁRE s. f. v. întâmpinare.

întimpinare sf vz întâmpinare

ÎNTIMPINÁRE s. f. v. întîmpinare.

întimpináre (est) și întî- (vest) f. Acțiunea de a întimpina. Obĭecțiune, ripostare. Epilepsie. Întimpinarea Domnuluĭ, o sărbătoare ortodoxă la 2 Februariŭ.

ÎNTÂMPINÁ, întấmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Înv. și reg.) A (se) întâlni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face față unor cheltuieli, unor obligații. 4. Tranz. (Înv.) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. și tranz. (Înv.) A replica, a răspunde. [Var.: întimpiná vb. I] – În + tâmpină.

ÎNTÂMPINÁ, întấmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Înv. și reg.) A (se) întâlni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face față unor cheltuieli, unor obligații. 4. Tranz. (Înv.) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. și tranz. (Înv.) A replica, a răspunde. [Var.: întimpiná vb. I] – În + tâmpină.

ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina.

ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina.

ÎNTIMPINÁ vb. I v. întâmpina.

ÎNTIMPINÁ vb. I v. întâmpina.

întâmpina [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: ~tim~, ~tum~, ~tunchina / Pzi: întâmpin / E: în- + tâmpina] 1 vt A ieși cuiva înainte pentru a-l primi. 2 vt (Îvp) A se întâlni (3). 3 vt (Înv) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a se lupta. 4 vt (Fig) A i se ivi cuiva obstacole în calea unei realizări. 5 vt (Fig) A suporta niște cheltuieli. 6 vt A face față unor obligații. 7 vt (Fig; înv) A evita. 8 vt (Înv) A îndestula nevoile cuiva. 9-10 vti (Înv) A replica cuiva. 11 vt (Înv) A răsplăti. 12 vt (Fig; înv) A preveni. 13 vt (Fig; înv) A combate.

întâmpinare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1231 / V: ~tim~, ~tum~, ~tunchin~ / Pl: ~nări / E: întâmpina] 1 Ieșire înaintea cuiva pentru a-l primi Si: întâmpinat1 (1). 2 (Îe) A ieși sau a veni în (sau întru) ~a cuiva A întâmpina (1). 3 (Îrg) Întâlnire (2). 4 Ieșire cu oaste în calea dușmanului pentru a se lupta Si: întâmpinat1 (3). 5 Ivire a unor obstacole în calea unei realizări Si: întâmpinat1 (4). 6 (Jur; spc) Obiecție. 7 (Îs) -a Domnului Sărbătoare religioasă celebrată la data de 2 februarie. 8 (Pex) Fast cu care este primit un oaspete de seamă Si: întâmpinat1 (5). 9 (Fig) Suportare a unor cheltuieli Si: întâmpinat1 (6). 10 Îndeplinire a unor obligații Si: întâmpinat1 11 (Înv) Replicare la adresa cuiva Si: întâmpinat1 (8). 12 (Înv) Îndestulare a nevoilor cuiva Si: întâmpinat1 (9). 13 Prevenire. 14 (Înv) Evitare. 15 (Mpp) Întâmpinătură.

întimpina v vz întâmpina

ÎNTIMPINÁ vb. I v. întîmpina.

ÎNTÎMPINÁ, întî́mpin, vb. I. Tranz. 1. A ieși în calea cuiva, a merge înaintea cuiva, a primi pe cineva. Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin. SAHIA, N. 62. Poate să ne-ajungă cineva din urmă, ori să ne întîmpine cineva dinainte. CREANGĂ, P. 126. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 91. Eu pe orișicine Întîmpin cînd vine; Cînd pleacă afară, Eu îl petrec iară (Ușa). TEODORESCU, P. P. 247. ◊ (Urmat de determinări modale introduse prin prep. «cu») Acum sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. REBREANU, R. II 84. Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor. IOSIF, PATR. 31. O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288. ◊ (Subiectul este un abstract) Determinative privitoare la poziția unui loc față de punctele cardinale ne întîmpină extrem de rar. IORDAN, N. L. 107. 2. (Învechit și regional) A da în cale peste cineva sau ceva; a întîlni. A trecut și munți și ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. COȘBUC, P. II 91. Dacă n-oi mai întîmpina eu acolo și feli de feli de paseri... SBIERA, P. 158. ◊ Refl. reciproc. Se întîmpinase în ocolul Focșanilor și se lăsase cu taberile lor amestecate la satul Săpățeni, pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170. La ieșirea lui Ieremia-vodă din biserică, îndată se întîmpinară moldovenii săi cu ai lui Răzvan-vodă. BĂLCESCU, O. I 342. 3. Fig. (Mai ales cu privire la lucruri neplăcute, greutăți, necazuri, obstacole) A da peste..., a găsi..., a avea parte de... Întîmpinînd mai multe necaze și primejdii în calea lor, în sfîrșit ajunseră la hotarele Turciei. NEGRUZZI, S. I 178. (În forma întimpina) Orișiunde s-arăta Vorbe dulci întimpina, Și trăia în veselie Ca albina pe cîmpie. ALECSANDRI, P. I 95. 4. Fig. (Învechit, cu privire la cheltuieli) A face fală, a acoperi. Ostașii, cu toate că leafa lor era însemnată, dar tot n-ar fi putut întîmpina cheltuielile lor, dacă în vreme de război nu le-ar fi fost iertată prada. BĂLCESCU, O. I 17. (În forma întimpina) Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și întimpină-ți nevoia. CREANGĂ, A. 160. ♦ A îndestula, a împlini. Acolo unde găsesc cu ce să întîmpine puținele lor trebuințe, ei poposesc. ODOBESCU, S. I 228. 5. (Învechit, cu privire la persoane) A replica, a răspunde, a obiecta (cuiva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 253. Nu te aprinde, îl întîmpină căprarul. SLAVICI, O. I 185. ◊ Refl. impers. A vrut să știe care e domnul țării cel mai vestit... I s-a întîmpinat: de bună seamă e Negru-vodă. ODOBESCU, S. II 509. – Variantă: întimpiná vb. I.

ÎNTÎMPINÁRE, întîmpinări, s. f. Acțiunea de a întîmpina și rezultatul ei. Fără să ia aminte la întîmpinarea-i ghețoasă... trecuse energic la fapte. C. PETRESCU, A. R. 12. 1. (Mai ales în expr.) A ieși ori a veni în (sau întru) întîmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva pentru a-l primi. Tata ne-a venit întru întîmpinare. SADOVEANU, N. F. 187. Lume după lume ieșise întru întîmpinarea lui. ISPIRESCU, L. 51. Iese întru întîmpinarea zmeului, punîndu- se de pîndă sub podul de argint. CREANGĂ, O. A. 279. 2. (În expr.) Comerț de întîmpinare = formă a schimbului de mărfuri între oraș și sat, prin care țărănimea muncitoare cumpără din comerțul de stat sau cooperatist anumite mărfuri industriale, vînzînd acelorași organizații anumite produse agricole, schimbul efectuîndu-se prin mijlocirea banilor, la prețuri de stat, pe baza unei corelații valorice. Comerțul de întîmpinare cu mărfuri a devenit un element important al legăturii socialiste dintre oraș și sat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 83. 3. Contestație; obiecție. Am făcut o întîmpinare la judecătorie.La toate aceste întîmpinări judicioase și dictate de cea mai candidă virtute, teamă-mi e că toată breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. ♦ (Învechit) Opoziție, împotrivire. Voința mea în cale-i nu află-ntîmpinare. BOLINTINEANU, O. 207. – Variantă: întimpináre (CREANGĂ, P. 14) s. f.

A ÎNTÂMPINÁ întâmpin tranz. 1) (persoane) A aștepta ieșind în cale (conform unei înțelegeri prealabile). ◊ ~ o sărbătoare (sau o dată) a fi în așteptarea unei sărbători (sau a unei date), pregătind cele necesare. 2) (obstacole, greutăți) A găsi în calea sa; a întâlni. /în + tâmpină

ÎNTÂMPINÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNTÂMPINA.A ieși (sau a merge, a veni) în (sau întru) ~ a ieși înaintea cuiva pentru a-l întâmpina. 2) jur. Cerere de anulare a hotărârii unei instanțe judecătorești; contestație. /v. a întâmpina

întâmpinà v. 1. a merge înaintea cuiva: ieși să-l întâmpine; 2. a primi cu onoruri: norodul îl întâmpină cu bucurie NEGR.; 3. a preveni: acei boieri au întâmpinat râsbunarea sa OD.; 4. fig. a face o obiecțiune: la acestea el întâmpină următoarele; 5. a da peste: a întâmpina piedici, greutăți; 6. a suporta: a întâmpina cheltueli. [Termen primitiv militar: a ieși înaintea cuiva cu tâmpine, a-l primi în sunetul instrumentelor].

întâmpinare f. 1. acțiunea de a întâmpina; 2. fig. obiecțiune; 3. Întâmpinarea Domnului, sărbătoare ce cade pe ziua de 2 Fevruarie.

întímpin (est) și întî́mpin1 (vest), a v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întấmpină

arată toate definițiile

Intrare: întâmpina
întâmpina verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întâmpina
  • ‑ntâmpina
  • întâmpinare
  • ‑ntâmpinare
  • întâmpinat
  • ‑ntâmpinat
  • întâmpinatu‑
  • ‑ntâmpinatu‑
  • întâmpinând
  • ‑ntâmpinând
  • întâmpinându‑
  • ‑ntâmpinându‑
singular plural
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întâmpin
  • ‑ntâmpin
(să)
  • întâmpin
  • ‑ntâmpin
  • întâmpinam
  • ‑ntâmpinam
  • întâmpinai
  • ‑ntâmpinai
  • întâmpinasem
  • ‑ntâmpinasem
a II-a (tu)
  • întâmpini
  • ‑ntâmpini
(să)
  • întâmpini
  • ‑ntâmpini
  • întâmpinai
  • ‑ntâmpinai
  • întâmpinași
  • ‑ntâmpinași
  • întâmpinaseși
  • ‑ntâmpinaseși
a III-a (el, ea)
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
(să)
  • întâmpine
  • ‑ntâmpine
  • întâmpina
  • ‑ntâmpina
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
  • întâmpinase
  • ‑ntâmpinase
plural I (noi)
  • întâmpinăm
  • ‑ntâmpinăm
(să)
  • întâmpinăm
  • ‑ntâmpinăm
  • întâmpinam
  • ‑ntâmpinam
  • întâmpinarăm
  • ‑ntâmpinarăm
  • întâmpinaserăm
  • ‑ntâmpinaserăm
  • întâmpinasem
  • ‑ntâmpinasem
a II-a (voi)
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
(să)
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
  • întâmpinarăți
  • ‑ntâmpinarăți
  • întâmpinaserăți
  • ‑ntâmpinaserăți
  • întâmpinaseți
  • ‑ntâmpinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
(să)
  • întâmpine
  • ‑ntâmpine
  • întâmpinau
  • ‑ntâmpinau
  • întâmpina
  • ‑ntâmpina
  • întâmpinaseră
  • ‑ntâmpinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întimpina
  • ‑ntimpina
  • întimpinare
  • ‑ntimpinare
  • întimpinat
  • ‑ntimpinat
  • întimpinatu‑
  • ‑ntimpinatu‑
  • întimpinând
  • ‑ntimpinând
  • întimpinându‑
  • ‑ntimpinându‑
singular plural
  • întimpină
  • ‑ntimpină
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întimpin
  • ‑ntimpin
(să)
  • întimpin
  • ‑ntimpin
  • întimpinam
  • ‑ntimpinam
  • întimpinai
  • ‑ntimpinai
  • întimpinasem
  • ‑ntimpinasem
a II-a (tu)
  • întimpini
  • ‑ntimpini
(să)
  • întimpini
  • ‑ntimpini
  • întimpinai
  • ‑ntimpinai
  • întimpinași
  • ‑ntimpinași
  • întimpinaseși
  • ‑ntimpinaseși
a III-a (el, ea)
  • întimpină
  • ‑ntimpină
(să)
  • întimpine
  • ‑ntimpine
  • întimpina
  • ‑ntimpina
  • întimpină
  • ‑ntimpină
  • întimpinase
  • ‑ntimpinase
plural I (noi)
  • întimpinăm
  • ‑ntimpinăm
(să)
  • întimpinăm
  • ‑ntimpinăm
  • întimpinam
  • ‑ntimpinam
  • întimpinarăm
  • ‑ntimpinarăm
  • întimpinaserăm
  • ‑ntimpinaserăm
  • întimpinasem
  • ‑ntimpinasem
a II-a (voi)
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
(să)
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
  • întimpinarăți
  • ‑ntimpinarăți
  • întimpinaserăți
  • ‑ntimpinaserăți
  • întimpinaseți
  • ‑ntimpinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întimpină
  • ‑ntimpină
(să)
  • întimpine
  • ‑ntimpine
  • întimpinau
  • ‑ntimpinau
  • întimpina
  • ‑ntimpina
  • întimpinaseră
  • ‑ntimpinaseră
Intrare: întâmpinare
întâmpinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmpinare
  • ‑ntâmpinare
  • întâmpinarea
  • ‑ntâmpinarea
plural
  • întâmpinări
  • ‑ntâmpinări
  • întâmpinările
  • ‑ntâmpinările
genitiv-dativ singular
  • întâmpinări
  • ‑ntâmpinări
  • întâmpinării
  • ‑ntâmpinării
plural
  • întâmpinări
  • ‑ntâmpinări
  • întâmpinărilor
  • ‑ntâmpinărilor
vocativ singular
plural
întimpinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întimpinare
  • ‑ntimpinare
  • întimpinarea
  • ‑ntimpinarea
plural
  • întimpinări
  • ‑ntimpinări
  • întimpinările
  • ‑ntimpinările
genitiv-dativ singular
  • întimpinări
  • ‑ntimpinări
  • întimpinării
  • ‑ntimpinării
plural
  • întimpinări
  • ‑ntimpinări
  • întimpinărilor
  • ‑ntimpinărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întâmpina întimpina

  • 1. tranzitiv A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin. SAHIA, N. 62.
      surse: DLRLC
    • Poate să ne-ajungă cineva din urmă, ori să ne întîmpine cineva dinainte. CREANGĂ, P. 126.
      surse: DLRLC
    • Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • Eu pe orișicine Întîmpin cînd vine; Cînd pleacă afară, Eu îl petrec iară (Ușa). TEODORESCU, P. P. 247.
      surse: DLRLC
    • Acum sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. REBREANU, R. II 84.
      surse: DLRLC
    • Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor. IOSIF, PATR. 31.
      surse: DLRLC
    • O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288.
      surse: DLRLC
    • Determinative privitoare la poziția unui loc față de punctele cardinale ne întîmpină extrem de rar. IORDAN, N. L. 107.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv reciproc învechit regional A (se) întâlni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întâlni 4 exemple
      exemple
      • A trecut și munți și ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. COȘBUC, P. II 91.
        surse: DLRLC
      • Dacă n-oi mai întîmpina eu acolo și feli de feli de paseri... SBIERA, P. 158.
        surse: DLRLC
      • Se întîmpinase în ocolul Focșanilor și se lăsase cu taberile lor amestecate la satul Săpățeni, pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170.
        surse: DLRLC
      • La ieșirea lui Ieremia-vodă din biserică, îndată se întîmpinară moldovenii săi cu ai lui Răzvan-vodă. BĂLCESCU, O. I 342.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: găsi 2 exemple
    exemple
    • Întîmpinînd mai multe necaze și primejdii în calea lor, în sfîrșit ajunseră la hotarele Turciei. NEGRUZZI, S. I 178.
      surse: DLRLC
    • Orișiunde s-arăta Vorbe dulci întimpina, Și trăia în veselie Ca albina pe cîmpie. ALECSANDRI, P. I 95.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A face față unor cheltuieli, unor obligații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suporta 2 exemple
    exemple
    • Ostașii, cu toate că leafa lor era însemnată, dar tot n-ar fi putut întîmpina cheltuielile lor, dacă în vreme de război nu le-ar fi fost iertată prada. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și întimpină-ți nevoia. CREANGĂ, A. 160.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Acolo unde găsesc cu ce să întîmpine puținele lor trebuințe, ei poposesc. ODOBESCU, S. I 228.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 253.
      surse: DLRLC
    • Nu te aprinde, îl întîmpină căprarul. SLAVICI, O. I 185.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal A vrut să știe care e domnul țării cel mai vestit... I s-a întîmpinat: de bună seamă e Negru-vodă. ODOBESCU, S. II 509.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tâmpină
    surse: DEX '09 DEX '98

întâmpinare întimpinare

  • 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Fără să ia aminte la întîmpinarea-i ghețoasă... trecuse energic la fapte. C. PETRESCU, A. R. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Tata ne-a venit întru întîmpinare. SADOVEANU, N. F. 187.
        surse: DLRLC
      • Lume după lume ieșise întru întîmpinarea lui. ISPIRESCU, L. 51.
        surse: DLRLC
      • Iese întru întîmpinarea zmeului, punîndu- se de pîndă sub podul de argint. CREANGĂ, O. A. 279.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Comerț de întâmpinare = formă a schimbului de mărfuri între oraș și sat, prin care țărănimea muncitoare cumpără din comerțul de stat sau cooperatist anumite mărfuri industriale, vânzând acelorași organizații anumite produse agricole, schimbul efectuându-se prin mijlocirea banilor, la prețuri de stat, pe baza unei corelații valorice.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Comerțul de întîmpinare cu mărfuri a devenit un element important al legăturii socialiste dintre oraș și sat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 83.
        surse: DLRLC
  • 2. prin specializare Contestație, obiecție în justiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contestație obiecție 2 exemple
    exemple
    • Am făcut o întâmpinare la judecătorie.
      surse: DLRLC
    • La toate aceste întîmpinări judicioase și dictate de cea mai candidă virtute, teamă-mi e că toată breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întâmpina
    surse: DEX '09 DEX '98