3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSPICÁT, -Ă, înspicați, -te, adj. (Pop.) 1. Care a dat în spic; care are spice. 2. (Despre păr) Cu fire albe; cărunt; p. ext. (despre părul sau blana unor animale) cu vârful de culoare mai deschisă; cu vârful în formă de spic. ♦ (Despre țesături, p. ext. despre obiecte confecționate din țesături) Cu fire de altă culoare, împestrițat. – V. înspica.

ÎNSPICÁT, -Ă, înspicați, -te, adj. (Pop.) 1. Care a dat în spic; care are spice. 2. (Despre păr) Cu fire albe; cărunt; p. ext. (despre părul sau blana unor animale) cu vârful de culoare mai deschisă; cu vârful în formă de spic. ♦ (Despre țesături, p. ext. despre obiecte confecționate din țesături) Cu fire de altă culoare, împestrițat. – V. înspica.

înspicat2, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 91/22 / Pl: ~ați, ~e / E: înspica] 1 (D. cereale) Care a dat în spic. 2 Care are spice. 3 (D. părul sau blana animalelor) Cu vârful de culoare mai deschisă. 4 (D. părul sau blana animalelor) Cu vârful în formă de spic. 5 (D. păr) Cu fire albe Si: cărunt. 6 (Nob; îs) Cal ~ Cal cu păr roșu și sur. 7 (D. țesături) Cu fire sau pete de altă culoare Si: împestrițat. 8 Ciupit.

înspicat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înspica] 1-2 Înspicare (1-2). 3 Încărunțire.

ÎNSPICÁT, -Ă, înspicați, -te, adj. 1. (Despre plante, p. ext. despre cîmp) Care a dat în spic; care are spice. Începeau să se arăte poienile înspicate ale Arșiței. GALACTION, O. I 208. Pașii lor... culcau iarba înspicată. C. PETRESCU, S. 132. Prin iarba-nspicată el vine Ieșit de sub mucede stînci; Tiptil se strecoară spre mine. COȘBUC, P. II 22. 2. (Despre părul oamenilor) Presărat cu fire albe; încărunțit. Deși avea părul înspicat, se purta încă fudul și numai cu mustață. SADOVEANU, O. L. 15. Un om nalt, slab, cu barba rară și înspicată. DELAVRANCEA, H. T. 93. ♦ (Despre țesături, p. ext. despre obiecte confecționate) Cu fibre de altă culoare care apar pe suprafața țesăturii. O cravată neagră, înspicată cu bobițe galbene. La TDRG. ◊ Fig. De trei zile dura o ploaie măruntă, înspicată de fulgi. C. PETRESCU, A. 438. ♦ (Rar, despre oameni) Cu fața pătată de semne, de cicatrice. Voinicel... Înspicat de vărsat. PĂSCULESCU, L. P. 61.

ÎNSPICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNSPICA. 2) (despre păr) Care are fire cărunte; cu fire albe. 3) (despre părul sau despre blana unor animale) Care are vârful în formă de spic. 4) (despre țesături și despre obiecte confecționate din ele) Care conține fire de altă culoare; împestrițat. [Sil. în-spi-] /v. a înspica

înspicat a. se zice de vitele al căror păr negru, murg sau porumb, e amestecat cu peri albi.

înspicát, -ă adj. Cu fire de coloare maĭ deschisă la vîrf (care apar ca niște spice pe un fond maĭ închis): un boŭ cu păr negru înspicat cu roș.

ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.

ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.

înspica [At: PAMFILE, A. R. 85 / V: (reg) ~schica / Pzi: înspic / E: în- + spic] 1 vi (Pop; d. cereale, iarbă) A da în spic. 2 vr (D. părul capului) A se ridica și a sta țeapăn Si: a se arici. 3 vi A încărunți.

ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Popular, despre graminee) A face spic, a da spic, a da în spic. Cînd popușoii fac spice se zice că dau spic, dau în spic sau înspică. PAMFILE, A. R. 85. Bate vîntul, iarba-nspică, Jalea mîndrei rău mă strică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.

A ÎNSPICÁ pers. 3 înspícă intranz. (despre plante) A da în spic; a face spic. /<lat. inspicare

înspicà v. a căpăta spice. [Lat. SPICARE].

î́nspic, a v. intr. Daŭ spic: ĭarba înspică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înspicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspícă

înspicá vb., ind. prez. 3 sg. înspícă, 3 sg. și pl. înspícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSPICÁT adj. (BOT.) (înv.) spicat. (Grâu ~.)

ÎNSPICÁT adj. v. cărunt, sur.

ÎNSPICAT adj. (înv.) spicat. (Grîu ~.)

ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: înspicat
înspicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înspicat
  • ‑nspicat
  • înspicatul
  • înspicatu‑
  • ‑nspicatul
  • ‑nspicatu‑
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspicata
  • ‑nspicata
plural
  • înspicați
  • ‑nspicați
  • înspicații
  • ‑nspicații
  • înspicate
  • ‑nspicate
  • înspicatele
  • ‑nspicatele
genitiv-dativ singular
  • înspicat
  • ‑nspicat
  • înspicatului
  • ‑nspicatului
  • înspicate
  • ‑nspicate
  • înspicatei
  • ‑nspicatei
plural
  • înspicați
  • ‑nspicați
  • înspicaților
  • ‑nspicaților
  • înspicate
  • ‑nspicate
  • înspicatelor
  • ‑nspicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înspicat
înspicat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înspica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspicare
  • ‑nspicare
  • înspicat
  • ‑nspicat
  • înspicatu‑
  • ‑nspicatu‑
  • înspicând
  • ‑nspicând
  • înspicându‑
  • ‑nspicându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înspi
  • ‑nspi
(să)
  • înspice
  • ‑nspice
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspică
  • ‑nspică
  • înspicase
  • ‑nspicase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înspi
  • ‑nspi
(să)
  • înspice
  • ‑nspice
  • înspicau
  • ‑nspicau
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspicaseră
  • ‑nspicaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înspicat popular

  • 1. Care a dat în spic; care are spice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spicat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Începeau să se arăte poienile înspicate ale Arșiței. GALACTION, O. I 208.
      surse: DLRLC
    • Pașii lor... culcau iarba înspicată. C. PETRESCU, S. 132.
      surse: DLRLC
    • Prin iarba-nspicată el vine Ieșit de sub mucede stînci; Tiptil se strecoară spre mine. COȘBUC, P. II 22.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre păr) Cu fire albe.
    exemple
    • Deși avea părul înspicat, se purta încă fudul și numai cu mustață. SADOVEANU, O. L. 15.
      surse: DLRLC
    • Un om nalt, slab, cu barba rară și înspicată. DELAVRANCEA, H. T. 93.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre părul sau blana unor animale) Cu vârful de culoare mai deschisă; cu vârful în formă de spic.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. (Despre țesături) Cu fire de altă culoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împestrițat attach_file 2 exemple
      exemple
      • O cravată neagră, înspicată cu bobițe galbene. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • figurat De trei zile dura o ploaie măruntă, înspicată de fulgi. C. PETRESCU, A. 438.
        surse: DLRLC
      • 2.2.1. prin extensiune (Despre obiecte confecționate din țesături) Cu fire de altă culoare.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împestrițat
    • 2.3. rar (Despre oameni) Cu fața pătată de semne, de cicatrice.
      exemple
      • Voinicel... Înspicat de vărsat. PĂSCULESCU, L. P. 61.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înspica
    surse: DEX '09 DEX '98

înspica înspicare

  • 1. popular A face spic, a da în spic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spicui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd popușoii fac spice se zice că dau spic, dau în spic sau înspică. PAMFILE, A. R. 85.
      surse: DLRLC
    • Bate vîntul, iarba-nspică, Jalea mîndrei rău mă strică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină inspicare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • în + spic
    surse: DEX '09 DEX '98