opțiuni
  • info

6 definiții pentru spicuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2).

spicui [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 304/6 / Pzi: ~esc, (reg) spicui / E: spic + -ui] 1 vt(a) (C. i. spice) A culege din lan sau după secerat Si: (îrg) a spica2 (1). 2 vt(a) (Reg) A alege spice de grâu frumoase, înainte de secerat, pentru sămânță. 3-4 vtrp (Reg; c. i. lanuri de grâu) A (se) secări (1). 5 vt (Reg; c. i. clăi sau stoguri de spice de grâu) A aranja la vârf în formă de spic (1), întors, punând snopii de grâu cu spicele în afară, ca să se poată scurge apa de ploaie. 6 vi (Îdt; d. graminee) A înspica. 7 vr (Reg) A se destăinui cuiva. 8 vr (Reg) A se încumeta. 9 vr (Reg) A sări la bătaie. 10 vrr A se lua la întrecere cu cineva. 11 viu (Rar) A ninge cu fulgi mari de zăpadă amestecată cu stropi rari de ploaie. 12-13 vtrp (Fig; c. i. idei, informații, materiale documentare etc.) A (se) extrage din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Vz selecta.

SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spicui] – Spic + suf. -ui.

A SPICUI ~iesc tranz. 1) (spice) A strânge după secerat. 2) (idei, date, informații) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spicui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, imperf. 3 sg. spicuia; conj. prez. 3 sg. și pl. spicuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPICUI vb. v. înspica.

Intrare: spicuit
spicuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicuit
  • spicuitul
  • spicuitu‑
  • spicuită
  • spicuita
plural
  • spicuiți
  • spicuiții
  • spicuite
  • spicuitele
genitiv-dativ singular
  • spicuit
  • spicuitului
  • spicuite
  • spicuitei
plural
  • spicuiți
  • spicuiților
  • spicuite
  • spicuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spicui, spicuiescverb

  • 1. A culege spice din lan; a aduna spicele rămase după secerat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înspica
    • format_quote (și) absolut Zi de vară pînă-n seară Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește. ALECSANDRI, P. II 192. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Dacă grîul... apucă a se corci... tot să poate alege, spicuindu-să din lan. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
  • 2. figurat A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceea ce te izbește cînd străbați lista cuvintelor arhaice spicuite în textele lui Bălcescu nu este faptul că ele ar fi dispărute din vocabularul actual, cît împrejurarea că sînt luate în accepțiuni mai vechi. L. ROM. 1953, nr. 1, 33. DLRLC
    • format_quote Da, atît aceste versuri cît și cele ce vom spicui aci nu pot decît să vorbească și să pledeze cu elocință cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV 8. DLRLC
    • format_quote Anticarul și antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci dovezi de acelea netăgăduite, care vin să sprijine atît de puternic spusele și bănuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259. DLRLC
etimologie:
  • Spic + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.