3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSĂILÁT1 s. n. Însăilare. [Pr.: -să-i-.Var.: înseilát s. n.] – V. însăila.

ÎNSĂILÁT2, -Ă, însăilați, -te, adj. Cusut provizoriu. ♦ Fig. Făcut în mod superficial, provizoriu; înjghebat, improvizat. [Pr.: -să-i-.Var.: înseilát, -ă adj.] – V. însăila.

însăilat1 sn [At: HEM 1174 / V: ~ăel~, ~sei / Pl: ~uri / E: însăila] 1-3 Însăilare (1-3). 4 (Fig) Improvizare.

însăilat2, ~ă a [At: GORJAN, H. IV, 77/1 / V: ~sei~, ~ăel~ / Pl: ~ați, ~e / E: însăila] 1 Cusut provizoriu, cu împunsături rare Si: înșulărit (1). 2 Prins cu un fir de ață de culoare contrastantă pe acolo pe unde se va coase apoi definitiv Si: înșulărit (2). 3 (Fig) Făcut în mod superficial. 4 (Fig) Improvizat.

ÎNSĂILÁT1 s. n. Însăilare. [Var.: înseilát s. n.] – V. însăila.

ÎNSĂILÁT2, -Ă, însăilați, -te, adj. Cusut provizoriu. ♦ Fig. Făcut în mod superficial, provizoriu; înjghebat, improvizat. [Var.: înseilát, -ă adj.] – V. însăila.

ÎNSĂILÁT, -Ă, însăilați, -te, adj. Cusut provizoriu, prins cu ață. Haină însăilată.Fig. Făcut provizoriu, înjghebat, schematic. – Pronunțat: -să-i-. – Variantă: înseilat, -ă (NEGRUZZI, S. I 238) adj.

ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Pr.: -să-i-.Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.

ÎNSEILÁ vb. I v. însăila.

ÎNSEILÁT1 s. n. v. însăilat1.

ÎNSEILÁT1 s. n. v. însăilat1.

ÎNSEILÁT2, -Ă adj. v. însăilat2.

ÎNSEILÁT2, -Ă adj. v. însăilat2.

însăila vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / V: ~ăela, ~sei~, ~sela / E: în- + saiele (pll saia)] 1 A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate Si: (îrg) a înseilui (1), a înșulări (1). 2 A prinde cu un fir de ață de culoare contrastantă locurile pe unde se va coase apoi definitiv Si: (îrg) a înseilui (2), a înșulări (2). 3 (Fig) A face superficial un lucru. 4 (Fig) A improviza.

înseilat2, ~ă a vz însăilat2

ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.

ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase cu împunsături rare, în mod provizoriu, a prinde cu ață. ♦ Fig. A imagina, a improviza. Însăila lungi dialoguri între personagii din veacuri deosebite. M. I. CARAGIALE, C. 116. – Pronunțat: -să-i-.

A ÎNSĂILÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia

însăilà v. 1. a coase cu împunsături rare, a prinde cu ață pe unde are să se coase la urmă: a însăila rochea; 2. a împreuna: am însăilat bucățelele ISP.; 3. fig. a începe a face. [V. saià].

arată toate definițiile

Intrare: însăilat (adj.)
însăilat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: în-să-i-lat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatul
  • însăilatu‑
  • ‑nsăilatul
  • ‑nsăilatu‑
  • însăila
  • ‑nsăila
  • însăilata
  • ‑nsăilata
plural
  • însăilați
  • ‑nsăilați
  • însăilații
  • ‑nsăilații
  • însăilate
  • ‑nsăilate
  • însăilatele
  • ‑nsăilatele
genitiv-dativ singular
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatului
  • ‑nsăilatului
  • însăilate
  • ‑nsăilate
  • însăilatei
  • ‑nsăilatei
plural
  • însăilați
  • ‑nsăilați
  • însăilaților
  • ‑nsăilaților
  • însăilate
  • ‑nsăilate
  • însăilatelor
  • ‑nsăilatelor
vocativ singular
plural
înseilat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatul
  • înseilatu‑
  • ‑nseilatul
  • ‑nseilatu‑
  • înseila
  • ‑nseila
  • înseilata
  • ‑nseilata
plural
  • înseilați
  • ‑nseilați
  • înseilații
  • ‑nseilații
  • înseilate
  • ‑nseilate
  • înseilatele
  • ‑nseilatele
genitiv-dativ singular
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatului
  • ‑nseilatului
  • înseilate
  • ‑nseilate
  • înseilatei
  • ‑nseilatei
plural
  • înseilați
  • ‑nseilați
  • înseilaților
  • ‑nseilaților
  • înseilate
  • ‑nseilate
  • înseilatelor
  • ‑nseilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: însăilat (s.n.)
însăilat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: în-să-i-lat info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatul
  • însăilatu‑
  • ‑nsăilatul
  • ‑nsăilatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatului
  • ‑nsăilatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatul
  • înseilatu‑
  • ‑nseilatul
  • ‑nseilatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatului
  • ‑nseilatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: însăila
  • silabație: în-să-i-la info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însăila
  • ‑nsăila
  • însăilare
  • ‑nsăilare
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatu‑
  • ‑nsăilatu‑
  • însăilând
  • ‑nsăilând
  • însăilându‑
  • ‑nsăilându‑
singular plural
  • însăilea
  • ‑nsăilea
  • însăilați
  • ‑nsăilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însăilez
  • ‑nsăilez
(să)
  • însăilez
  • ‑nsăilez
  • însăilam
  • ‑nsăilam
  • însăilai
  • ‑nsăilai
  • însăilasem
  • ‑nsăilasem
a II-a (tu)
  • însăilezi
  • ‑nsăilezi
(să)
  • însăilezi
  • ‑nsăilezi
  • însăilai
  • ‑nsăilai
  • însăilași
  • ‑nsăilași
  • însăilaseși
  • ‑nsăilaseși
a III-a (el, ea)
  • însăilea
  • ‑nsăilea
(să)
  • însăileze
  • ‑nsăileze
  • însăila
  • ‑nsăila
  • însăilă
  • ‑nsăilă
  • însăilase
  • ‑nsăilase
plural I (noi)
  • însăilăm
  • ‑nsăilăm
(să)
  • însăilăm
  • ‑nsăilăm
  • însăilam
  • ‑nsăilam
  • însăilarăm
  • ‑nsăilarăm
  • însăilaserăm
  • ‑nsăilaserăm
  • însăilasem
  • ‑nsăilasem
a II-a (voi)
  • însăilați
  • ‑nsăilați
(să)
  • însăilați
  • ‑nsăilați
  • însăilați
  • ‑nsăilați
  • însăilarăți
  • ‑nsăilarăți
  • însăilaserăți
  • ‑nsăilaserăți
  • însăilaseți
  • ‑nsăilaseți
a III-a (ei, ele)
  • însăilea
  • ‑nsăilea
(să)
  • însăileze
  • ‑nsăileze
  • însăilau
  • ‑nsăilau
  • însăila
  • ‑nsăila
  • însăilaseră
  • ‑nsăilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înseila
  • ‑nseila
  • înseilare
  • ‑nseilare
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatu‑
  • ‑nseilatu‑
  • înseilând
  • ‑nseilând
  • înseilându‑
  • ‑nseilându‑
singular plural
  • înseilea
  • ‑nseilea
  • înseilați
  • ‑nseilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înseilez
  • ‑nseilez
(să)
  • înseilez
  • ‑nseilez
  • înseilam
  • ‑nseilam
  • înseilai
  • ‑nseilai
  • înseilasem
  • ‑nseilasem
a II-a (tu)
  • înseilezi
  • ‑nseilezi
(să)
  • înseilezi
  • ‑nseilezi
  • înseilai
  • ‑nseilai
  • înseilași
  • ‑nseilași
  • înseilaseși
  • ‑nseilaseși
a III-a (el, ea)
  • înseilea
  • ‑nseilea
(să)
  • înseileze
  • ‑nseileze
  • înseila
  • ‑nseila
  • înseilă
  • ‑nseilă
  • înseilase
  • ‑nseilase
plural I (noi)
  • înseilăm
  • ‑nseilăm
(să)
  • înseilăm
  • ‑nseilăm
  • înseilam
  • ‑nseilam
  • înseilarăm
  • ‑nseilarăm
  • înseilaserăm
  • ‑nseilaserăm
  • înseilasem
  • ‑nseilasem
a II-a (voi)
  • înseilați
  • ‑nseilați
(să)
  • înseilați
  • ‑nseilați
  • înseilați
  • ‑nseilați
  • înseilarăți
  • ‑nseilarăți
  • înseilaserăți
  • ‑nseilaserăți
  • înseilaseți
  • ‑nseilaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseilea
  • ‑nseilea
(să)
  • înseileze
  • ‑nseileze
  • înseilau
  • ‑nseilau
  • înseila
  • ‑nseila
  • înseilaseră
  • ‑nseilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însăilat (adj.) înseilat

etimologie:

  • vezi însăila
    surse: DEX '09 DEX '98

însăilat (s.n.) înseilat

etimologie:

  • vezi însăila
    surse: DEX '09 DEX '98

însăila însăilare înseila înseilare

  • 1. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • cf. saia
    surse: DEX '09 DEX '98