ÎNSĂILARE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseilare s. f.] – V. însăila.

însăilare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / V: ~ăel~, ~sei~, înselare / E: însăila] 1 Coasere provizorie cu împunsături rare Si: însăilat¹ (1). 2 Prindere cu un fir de ață de culoare contrastantă a locurilor unde se va coase apoi definitiv Si: însăilat¹ (2). 3 (Fig) Efectuare superficială a unei lucrări Si: însăilat¹ (3). 4 (Fig) Improvizare.

ÎNSĂILARE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Var.: înseilare s. f.] – V. însăila.

ÎNSĂILARE, însăilări, s. f. (Rar) Acțiunea de a însăila. – Pronunțat: -să-i-.

însăelare sf vz însăilare

înseilare sf vz însăilare

înselare sf vz însăilare

însăilare (desp. -să-i-) s. f., g.-d. art. însăilării; pl. însăilări

însăilare (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilării; pl. însăilări

însăilare s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilării; pl. însăilări

ÎNSĂILARE s. însăilat. (~ unei haine.)

ÎNSĂILARE s. însăilat. (~ unei haine.)